Domeniu al artei in care miscarea, ca modalitate de expresie mai mult decat sugerata, face parte la modul fizic, obiectiv, din structura operei de arta, intr-o asemenea masura incat o determina in fiecare moment, imaginea pictata sau desafasurata spatial(in genul "obiectelor-sculpturi", "sculpto-arhitecturilor" sau "mobilurilor" actionate de curentul electric, de lumina solara sau pur si simplu de aer) oferindu-se privirii sub o alta varianta.
carbune de desen
(lat.carbo-taciune), material(si instrument) pentru schite sau desene picturale in alb-negru: se obtine din crengi de tei, merisor etc.arse incomplet, in nisip.
contrastul culorii in sine
contrastul culorii in sine, v.contraste
gri neutru
gri neutru, v. complementata
juxtapunere
(fr.juxtaposer- a alatura), a) in picatura- alaturare de pete diferite calitativ sau/si cantitativ fara nici un fel de intermediere liniara si spatiala, valorica sau coloristica, de tipul peisajului: b) modalitate de atenuare sau de exaltare a diferitelor contraste.
negru
a) substanta naturala acromatica: b) neculoare: auxiliara substantelor pigmentate pentru a le degrada in adancime sau, in amestic cu albu, sa formeze diferite griuri valorice.
penel
penel, v. pensula
sectiunea de aur
a) raport armonios, cunoscut inca din antichitate, intre doua marimi inegale si exprimat intotdeauna printr-un numar constant(numarul constant), in valoare aproximativ 1,6 sau 0,6 : b) indicator de sensibilitate ponderata , dar si canon, abaterile de la el aduc intot deauna un spor inedit de expresivitate: folosindu-se latura si diagonala patratului se realizeaza un dreptunghi armonios numit poarta armoniei.
anecdotic
(fr. anecdote - istorioara hazlie), sens (peiorativ) atribuit lucrarilor superficiale, care descriu, care pun accent pe detalii nesimnificative, pe aspecte aparente, "nostime", pe spectaculosul motivului, subiectului - si prin care ies din sfera autenticitatii artei.
aptitudine plastica
(fr. aptitude - inclinatie), dotatie pentru culoare, linie sau forma spatiala, prezenta intr-o formula proprie, unica, la fiecare individ, pe baza careia se dezvolta, prin educatie specifica si sistematica, functie plastica a cortex-subcortexului; descoperita la o varsta cat mai mica si exersata cat mai firesc.
ceramica neagra
v. ceramica
cerneala tipografica
v. linogravura
cloisonne
(fr. cloisonner - a face despartituri), procedeu de decorare cu foarte mare finete in ceramica - varianta portelanului - emailurile fiind separate, pentru a ramane necombinate, stralucitoare, prin bare metalice foarte subtiri, incizate perpendicular pe peretii vasului.
combine-paintings
(in engl.). tehnica mixta care, fara a se confunda cu colajul, alatura spatial materiale de structuri, culori, grosimi diferite cu zone imprimate serigrafic etc., in intentia vadita de a depasi pictura ca suprafata.
distorsiune
(lat. distorsio - "rasucire", dezaxare), a) modalitate de expresie descoperita de cubisti care consta in abaterea de la pozitia aparenta; b) aberatie geometrica.
ecrane
(fr. ecran - suprafata de proiectie), in sens pictural - zonele deschise, luminoase si zonele inchise, intunecate, limitate liniar, abstractie facand de structura compozitiei.
expunere
(lat. ex - dupa, ponere - a pune), a) prezentare de picturi, gravuri, desene, acuarele, sculpturi, obiecte de arta decorativa, selectata de un grup de jurati ales de obstea artistilor; b) asezare pe sau langa peretii locuintei a unor obiecte sau lucrari de arta din colectia proprie.
fuziune
(lat. fusio - unire), trecere partiala, prin intermediu liantului, a unei culori in alta, la marginea dintre ele sau un masa celei asternute anterior, ambele fiind umede.
imagine
(lat. imago - reprezentare), a) decupaj concret al experientei sensibile actuale sau actualizate, investit cu noi semnificatii, primite mai ales de la forme plane sau in spatiu pe care o creaza un anumit artist; b) produs excusiv al imaginarului, al fanteziei, fara concursul memoriei dar hranita de gandirea plastica.
plenerist
v. peisaj
sinergie
v. sinestezie
sinestezie
a) procedeu de permutare, de provocare a perceptiilor specifice unui simt in formele de perceptie ale altui simt; b) potentiala predispozitie mixta existenta, in diferite grade de intensitate, la fiecare om, si pe care o presupune alegoria, simbolul etc.; c) forma de transfer metaforic (de la acustic la cromatic, de la olfactiv la cromatic etc.); sinestezia se bazeaza pe posibilitatea mobilizarii si compunerii mai multor potente energetice primare deodata (sinergie).
suprapunere
modalitate de compunere fie prin reducerea formei (scunsa partial, dupa necesitatile configurarii), fie reducand sau transformand cromatica unei pete prin acoperire pariala transparenta (procedeul fuziunii ori al acoperirii decorative a zonei suprapuse cu nuanta rezultata din amestecul celor doua pete); suprapunerea deschis (si diluat) pe inchis da aspectul de voal (velatura); v. transparenta, tensional (spatiu-).
tensiune
(lat. tensio - incordare), stare de accentuata contrarietate intre elemente formale de acelasi gen sau diferite, cu deosebire intre liniile subiconice, structurale, ale compozitiei; dupa cum rezolvarea acesteia are loc in interiorul sau in afara spatiului pictat, sculptat, compozitia devine inchisa sau, respectiv, deschisa; v. centru de interes, compozitie, constructie, linii de forta.
viziune (spatiala-)
(lat. visio - inchipuire), a) imagine interioara, inerent voita, posibil de elaborat, obiectivata deci, pe baza unei sugestii percepute anterior sau aparuta in chiar timpul elaborarii, unica pentru ca este strict individuala si irepetabila mpentru ca, reluata, nu este identica niciodata cu sine; b) modalitate exclusiv individuala de a imagina, de a selecta, de a compune etc. inerent topologic sau inerent tensional; sim.: imaginar; v. arta, artist plastic, imagine, tensional (spatiu-), topologic (spatiu-).
arc in maner de cos
Format din trei arce de cerc de raze inegale al caror traseu este continuu, este caracteristic variantelor sudice ale goticului tarziu, dar apare si in arhitectura medievala balcanica.
In Tara Romaneasca apare in sec. 17-18 cu precadere la deschiderile ferestrelor constructiilor civile.
Sinonim: arc subanaltat. v. arc.
bolta in maner de cos (turtita)
Are profilul unei jumatati de elipsa sectionata de-a lungul axei lungi.
Frecventa in arhitectura baroca, pentru spatiile mici.
bolta pe nervuri
Varianta a b. in cr., are ca specific intarirea sau doar decorarea intradosului cu nervuri de piatra sau ceramica, dispuse in forma de stea (b. stelata), de raze (b. raionanta) sau in retea (b. in retea); apare in Transilvania din sec. 15 pana in prima jumatate a sec. 16.
bolta cu penetratii
Derivata a b. simple, prezentand particularitatea intersectarii (penetrarii) zonelor periferice cu forme semicilindrice sau conice, care descriu pe peretii de sprijin contururi de lunete.
Penetratiile pot avea rol functional (golul unei usi sau ferestre) sau doar decorativ (cu precadere in sec. 17-18).
bolta moldoveneasca
Sistem folosit in arhitectura religioasa din Moldova in sec. 15-17. v. cupola
coloneta
Denimire data coloanelor cu fus subtire si alungit, utilizate in arhitectura romanica la portaluri iar in cea gotica pentru stalpii fasciculati.
luneta
Traseu semicircular sau in arc frant descris pe peretii de sprijin de o boltire; la deschiderile dreptunghiulare incadrate in arcade (usi, ferestre), l. denumeste spatiul dintre marginea superioara a deschiderii si traseul semicircular al arcadei.
manecute
Mansete detasabile care se incheie cu un snur trecut prin printr-un sir de inele si care fac parte din costumul liturgic al arhimandritilor, fiind purtate peste manecile stiharului; executate din tesaturi de matase si brodate (de obicei cu imaginea Bunei Vestiri) sunt adesea piese valoroase de broderie.
Sinonim: epimanikia; rucavite.
nervura
Element constructiv de sustinere alcatuit din piese lungi de piatra (sau de ceramica) profilata si care intra in compunerea scheletului unei bolti gotice fie pentru crucea de ogive, fie pentru reteaua boltilor stelate caracteristica goticului tarziu; initial masive si cu profile simple, n. au evoluat spre profile complicate si s-au subtiat tot mai mult, rolul lor devenind prevalent decorativ in faza tarzie a goticului.
vigneta
Mic motiv decorativ care face parte, alaturi de initiale si miniaturi, din ilustratia unei carti (manuscris); de obicei marcheaza paginile mai importante, precede ori incheie o pagina.
ne - Dicţionar artă
