r

ArtSpace.ro este o galerie de arta, adresată atât pasionaţilor cât şi consumatorilor de artă, care sunt orientaţi spre lucrări de artă atent selecţionate şi cu o valoare artistică mare, cu un nivel de finisare înalt, lucrări care la baza lor au un mesaj, surprind o stare şi nu în ultimul rând lucrări care folosesc materiale de calitate pentru a fi create.

acryl

Transparenta, calitate specifica pigmentului de acuarela de a nu avea putere de acoperire, precum si a unei vopsele sintetice numite (in engl.) acryl, solubila in apa, dar ireversibila la orice lichid dupa uscare, rezistenta la lumina si cu aderenta la orice fel de suport, insa, spre deosebire de acuarela, cu un registru de solutii tehnologice mai larg, mergand pina la impastari specifice picturii in ulei

acuarela

Vopsea in stare solida (pastile) sau vascoasa(pasta in tuburi) care se inmoaie in apa, nu are putere de acoperire, e transparenta; pictura in aceste culori de apa; tehnica picturala in doua variante, prin suprapunere peste pete zvantate si pe umed, petele suprapuse fuzionand intre ele; in cea de-a doua varianta,transparenta este insotita si de un efect catifelat, vaporos

acvaforte

(it. acquaforte=apa tare)

a) gravura in metal, de regula monocroma, cu efecte picturale;

b) tehnica de imprimare prin corodarea matritei preparata special; vezi gravura, matrita

alla prima

(in it.-la inceput), a) modalitate de a realiza dintr-o data o compozitie, adica intr-un singur strat, subtire, inainte de a se usca si intr-un timp relativ scurt (dar neaparat intr-o singura sedinta de lucru);

b) procedeu de a lucra sumar, in zemuri, ca prima etapa a unei picturi in ulei; e posibila si in culori de apa; v. si absorbtie,ebosa

arta aplicata

Denumire legata initial de renasterea tapiseriei si ,mai ales, de raspandirea asa-ziselor "stilelor decorative" pentru a desemna lucrarile de arta cu caracter pregnant utilitar, expresia neinsemnand, asa cum s-a exagerat de catre o anumita critica, si o treapta (inferioara) de calitate; se confunda adesea cu o alta sintagma, arta aplicata, care se refera la domeniile paraestetice

arta cinetica

Domeniu al artei in care miscarea, ca modalitate de expresie mai mult decat sugerata, face parte la modul fizic, obiectiv, din structura operei de arta, intr-o asemenea masura incat o determina in fiecare moment, imaginea pictata sau desafasurata spatial(in genul "obiectelor-sculpturi", "sculpto-arhitecturilor" sau "mobilurilor" actionate de curentul electric, de lumina solara sau pur si simplu de aer) oferindu-se privirii sub o alta varianta.

arte plastice

(gr. plasso- a modela)

a) denumire generica pentru pictura(arta culorii), grafica (arta liniei), sculptura, arhitectura, ceramica(artele masei, volumului, formei in spatiu) etc.;

b)obiect de studiu in curs de edificare in intreg invatamintul de cultura generala; arta ca educatie artistica pentru toti devine astfel pentru prima data: adecvata varstelor- prin accesibilizarea elementelor de limbaj si a procedeelor tehnice; specifica- prin programe de studiu al caror continut este gramatica si tehnologia artei; cu adevarat democratica si umanitara- pentru ca exerseaza practic instinctul ludic al creativitatii si functia plastica a creierului- cea ma intinsa cortical si, ontologic, prima- la intreaga populatie scolara; personalizata- pentru ca ofera fiecaruia posibilitatea de asimilare si inaintare in ritmul sau propriu; de importanta vitala pentru mentinera echilibrului intrapsihic global si prin extensie fireasca, a echilibrului social.

arte vizuale

Denumirea generica, sin. artelor plastice, care se intemeiaza in toate etapele procesului biunivoc si continuu de creare-receptare (comunicare) pe vaz, caruia, in ambele aceste ipostaze principale, i se confera si atributul de creator

brun

(fr.brun).Este vorba de un ton neutru, aproape acromatic, si nu de un pigment anume: rolul brunului poate sa-l aiba un amestec de alb si negru in cantitati egale, denumit, pentru aceasta, si gri valoric, sau din fiecare pereche de complementare care, amestecate intr-o anumita proportie, dau un gri neutru.

caricatura

(fr.caricature-exagerare satirica), desen sumar care prezinta o fapta reala reprobabila intr-o modalitate exagerata, ridicola sau paradoxala si prin aceasta de ras si ironie:"substratul" ei este intotdeauna o finalitate politico-sociala.

carbune de desen

(lat.carbo-taciune), material(si instrument) pentru schite sau desene picturale in alb-negru: se obtine din crengi de tei, merisor etc.arse incomplet, in nisip.

clarobscur

(fr.clair-obscure-deschis inchis), procedeu foarte vechi de sugerare, in pictura, a volumului (reliefului) modeland fiecare forma, adica acoperind-o cu tonurile culorii locale (deschise, in lumina si inchise, in umbra), de unde si denumirea de ton local: se aplica inadecvat unor lucrari in care s-a urmarit obtinerea aceluiasi efect prin valori.

contrast cald-rece

opozitie de tente care fac parte din grupe termo-dinamice diferite, fara insa a fi neaparat si complementarea, se rezolva de regula prin grizare.

contrast calitativ

opozitie de tente de diferite proveniente calitative : contrast de factura: sta la baza modularii "ton in ton": se regleaza in functie de efectul scontat.

contrast cantitativ

raport de reglare a stralucirii si, implicit, a tonalitatii unor pete prin alaturarea lor diferita ca intindere.

contrast complementar

juxtapunere de complementare , care urmeaza sa fie ameliorata prin modificarea stralucirii(inclusiv a puritatii si luminozitatii) uneia sau amandurora.

contrast de factura

opozitie de modeluri diferite ale aceluias material.

contrast deschis-inchis

opozitie rezultata din alaturarea unor culori de tonuri diferite sau a tonurilor diferite ale aceleiasi culori, ca in viziunea monocroma: nu este acelasi lucru care s-a numit clarobscur, care in esenta lui clasica , se bazeaza pe diminuarea efectului cromatic al culorii locale prin accentuarea celui valoric.

contraste

(fr.contraste-opozitie), efecte de diminuare sau de exaltare prin alaturari echilibrate de pete , linii, forme spatiale care, in sinea lor, sunt opuse, contrarii: se cunosc de culoare (cald-rece, complementar, deschis-inchis, succesiv, calitativ,simultan, de cantitate etc) de factura, de masa, cel mai simplu este contrastul culorilor in sine.

contrast simultan

opozitie receptata ca efect psihofiziologic produs de alaturarea a doua pete diferite (si de regula pure) care, fiecare, simultan, "proiecteaza" complementara propriei alaturari, deci peste cealalta pata, modificand-o in stralucire si , implicit, in ton: este cel mai important contrast ca este greu de controlat.

contrast succesiv

opozitie determinata de persistenta, pentru scurt timp, pe retina, a complementarei petei care a "indus-o": efect psihologic care, inaintea acestuia, este intotdeauna contrast simultan.

contrastul culorii in sine

contrastul culorii in sine, v.contraste

contur

(fr.contour-margine), a)in grafica-modalitate de a limita, mai mult sau mai putin riguros liniar, o forma cu sau fara semnificatie de reprezentare: b) in pictura -rezultat al invecinarii: intre al exagera cu rigurozitate(mai ales expresie plata) si a-l realiza doar aluziv, exista numeroase maniere individuale, stilistice.

craclura

(engl.crockle, fr.craquelure-plesnitura), crapatura aparuta spontan in suprafata sau si in profunzimea stratului de pictura in ulei, asternuta de regula pe suport textil: cauzele cele mai importante :prepararea prea grasa a suportului, sau, din contra, impastarile absorbante.

creativitate artistica

calitate a functiei generale corticale instrumental-simbolice care, spre deosebire de creativitatea cu arta sau designica, inerenta prezenta la fiecare individ, exista doar la cei cu predispozitie vizuala si tactila pentru arta si cultura vizuala, tensionala.

creta litografica

Creta litografica,v.litografie

crochiu

Crochiu, v.schita

culoare locala

culoare proprie fiecarui obiect: nu face obiectul artei decat numai in masura in care e destinata sa aiba un rol expresiv sau simbolic, si nu unul banal, mai ales dupa inventarea fotografiei-de informare, sau ca simpla impresie.

culori binare

culori rezultate din amestecul a cate doua primare in cantitati egale sau diferite: oranjul, verde si violetul sunt considerate principalele.

culori calde si reci

tente al caror efect psiho-fiziologic de "cald" sau "rece" se bazeaza pe un fenomen real: influentarea, in primul rand prin intermediul retinei, a pulsului - cele calde crescandu-l usor, iar cele reci coborandu-l : juxtapuse , produc si un efect spatial, de apropiere-marire(culori calde) si de departare-micsorare(culori reci):fiind vorba de un dublu efect simultan de "cald" sau de "rece" si de "apropiere" sau, respectiv, "departare", culorile au fost impartite in doua grupe termo-dinamice.

culori complementare

Culori complementare, v. contrast complementar

culori primare

culorile care, practic, nu pot fi obtinute din nici un amestec pigmentar (cu pensula, pe paleta sau pe alt suport), dar din care (alaturi de alb si negru), cate doua sau mai multe, variindu-le cantitativ si controlindu-le bine proportiile, s-ar putea obtine aproximativ 200 de nuante; sin.:culori de baza, culori fundamentale

culori rupte

culori rupte, v. tenta rupta

culori pure

(sau crude), serie d eculori care, fara a se limita la tentele cu stralucire maxima obtinuta industrial, le cuprinde pe toate cele folosite asa cum au fost fabricate, adica nemodificate prin amestec fizic; v. si tenta pura

cutit de pictura

cutit de pictura, v. pensula

degradeu

a) ton sau treapta tonala (similara unei trepte de pe scara valorica a neculorilor) obtinuta dintr-o tenta amestecata cu alb (negru);

b) juxtapunerea de mai multe trepte tonale ale aceleiasi culori (tente) in succesiunea cresterii- descresterii lor (de intinderi egale sau amplificate treptat).

desen pictural

scriitura vibrata, modulata tonal sica grosime, care permite ca din loc in loc si neuniform forma sa se "scurga" in fond si fondul in forma; trasatura care sugereaza lumina si umbra; sin.: vibratie, forma, deschisa; v. si forma-culoare, desen sculptural

desen sculptural

trasatura care delimiteaza, inchide planuri sau reliefuri de regula neintrerupta si de acelasi ton pe parcursul aceleiasi forme, nemodulata ca grosime; sin.: desen in planuri, plastic; v. si desen pictural, forma inchisa

desen valorat

desen valorat, v.valoratie

disimetrie

(fr.dissymetrie-nesimetrie), echilibrare proportionala de pete, linii sau forme similare care, altfel, intr-o compozitie- prin semnele pe care le-ar sluji- s-ar preta la o ordonare simetrica si, in consecinta, plicticoasa; sin.: asimetrie; v.si compozitie, sectiunea de aur, simetrie.

fresca

(it. al fresco- umeda), pictura in culori de apa pe tencuiala proaspata (in it. buon fresco- fresca durabila) sau umezita cu putin timp inainte de a picta.

grafica

(fr.graphique- arta liniei), denumire generica sub care sunt reunite mai multe tehnici al caror mijloc principal de expresie este linia: foloseste drept suport hartia de diferite calitati, fara nici o preparatie prealabila (se umezeste usor doar in cazul imprimarii de pe placa metalica: dupa destinatie, exista de sevalet - desenul si gravura, de carte, aplicata)

gri colorat

gri colorat, v. grizare

gri neutru

gri neutru, v. complementata

gri valoric

gri valoric, v. brun

grizare

(fr.griser- a se ameti), amestec de usoara modificare a stralucirii unei tente cu complementara ei, sau de tulburare a unei tente deja rupte sau a unei tente pure cu putin gri valoric- un fel nespecific de "rupere" a ei, in ambele variante rezultand griuri colorate.

grund

(germ. grund- primul strat), strat prealabil, subtire si uniform, asternut o data sau de mai multe ori pe suprafata suportului (in pictura) si pe placa metalica inainte de corodare (in gravura): in pictura se folosesc trei feluri de : absorbant, semiabsorbant, si gras, suportul astfel preparat (deci, panza grunduita) se numeste subjectil, iar culoare de ulei asternuta subtire si uniform pe grundul alb, imprimatura.

grunduire

actiunea de pregatire pentru pictura de sevalet a suprafetei-suport, acoperind-o cu un strat aderent si simplu, dublu protector si durabil: in cazul lemnului, se utilizeaza un grunt alb numit gesso.

hasura

(fr.hachure- trasatura in dungi), a) retea de linii paralele mai dese sau mai rare, trase liber in acelasi sens sau doua-trei sensuri partial, cu creionul, carbunele sau varful pensulei: b) umbra valorica sau colorata realizata in modul indicat mai sus: c) urzeala simpla sau incrucisata de linii prin care se modeleaza volumul, relieful in grafia (desen pictural, gravura): cand linia de capata insusirile unui modul, rezultatul se chiama modulare liniara sau divizare.

ilustratie

(lat.ilustrare- a clarifica), arabesc sau imagine care , vizual, este o replica plastica a ideii literare: de arta nu se substitue textului si nici nu-l completeaza, este o varianta, cu alte mijloace, a acestuia, opera de arta autentica nefiind "ilustrativa" .

imprimeu

(din fr.iprime), tesatura pe care s-a de senat liber cu pensula sau alt instrument, cu sablonu, acoperindu-se cu ceara zonele care trebue sa ramana nevopsite sau vopsite -sa fie protejate: si pe care prin scufundari succesive s-a fixat o compozitie mono sau policroma: procedeul batik- in fr.: se practica si un imprimeu manual, la rece cu pensula, direct, in lichide colorate speciale: o varianta de imprimare colorata pe panza este reproducerea cu mai multe site si numita calicromie.

incizare

Incizare, v. stylus

industrial - design

industrial-design, v. design

juxtapunere

(fr.juxtaposer- a alatura), a) in picatura- alaturare de pete diferite calitativ sau/si cantitativ fara nici un fel de intermediere liniara si spatiala, valorica sau coloristica, de tipul peisajului: b) modalitate de atenuare sau de exaltare a diferitelor contraste.

linogravura

a) tehnica a gravurii "in relief ": b) gravura obtinuta pe hartie dupa placa de linoleum gravata si unsa cu un rulou cerneluit, matrita de linoleum graveaza cu aceleasi daltite ca si lemnul, dar mai usor, cu efort mai mic, urmele fiind insa mai putin fine decat in alte materiale.

litografie

(gr. lithos- piatra), a) singurul procedeu al imprimarii la suprafata fara gravarea propriu-zisa a placii: b) plansa imprimata cu ajutorul unei pietre de calcar, slefuita fin, si spalata cu apa sau cu o salutie acida, pe care s-a desenat , inainte de spalare, cu tus litografic, creion sau creta litografica.

matrita

(germ. matrize- forma de turnat), a) in sculptura, negativ, luat dupa un original, de regula modelat in lut, ceara etc. si pregatit pentru turnarea originalului intr-un material definitiv: b) in gravura, placa de lemn, linoleum, metal etc. pe care s-a scobit cu daltita, sau prin corodare acida sau sa izolat creioane sau cerneluri speciale.

miniatura

a) la origine, ilustratie ornamentala pe pergamente, apoi, pictura de manuscris, compusa din imagini figurative realizate cu mare rafinament in tente plate si arabescuri gingase: b) prin extensie, tablou de mici dimensiuni, dar denumirea este eronat legata doar de dimensiunile sale reduse: originea cuvantului vine de la expresia "manuscris miniate", adica ornamentate, ilustrate cu minium de plumb.

modulare in spatiu

desfasurare in adancime sau in inaltime a unui modul tridimensional prin juxtapunerea sau suprapunerea partiala, intr-o ordine simpla crescatoare sau descrescatoare, sau in una algoritmica.

modulare liniara

modulare liniara, v.Divizare

modulare "ton in ton"

procedeu de animare picturala a unei suprafete prin repetarea tentelor pure si rupte ale aceleias calitati cu conditia ca, analoage fiind, sa fie si bine diferentiate in intensitatea lor cromatica pentru a se acorda intre ele.

monocromie

(fr.monochromie- intr-o culoare), procedeu de desfasurare intr-o compozitie: a) a valorilor aceleiasi culori obtinute prin amestec, de fiecare data in alte cantitati, cu alb, cu negru sau cenusiu: b) a tentelor de diferite proveniente industriale, dar diferentiate ca intensitate cromatica, ale aceleiasi valori.

natura statica

Natura statica, v. Gen

negru

a) substanta naturala acromatica: b) neculoare: auxiliara substantelor pigmentate pentru a le degrada in adancime sau, in amestic cu albu, sa formeze diferite griuri valorice.

papier-colle

papier-colle, v. colaj

paspartu

paspartu, v. rama

perspectiva

(lat.perspectivus- vazut din departare), a) vederea in plan a spatiului cu trei dimensiuni: b) ansamblu de sisteme care convetionalizeaza, mai intuitiv sau mai aproapede adevarul stiintific, fenomen optic, fizic, al miscarii deformarii: folosirea riguroasa auneia sau altuia dintre sistemele perspectivale duce la o pictura impersonala, "uscata", si chiar la non-arta.

pictura concreta

pictura concreta, v.pictura

pictura de sevalet

pictura de sevalet, v.sevalet

pictura

(lat.pictura-in culori), a) modalitate de expresie vizuala in culori asternute pe o suprafata plana: b) ansamblu de tehnici, de suporturi, de genuri si de viziuni: c) limbaj al carui principal element "morfo-sintactic" este culoarea.

pictura in ceara

pictura cu aspect mat, care se bazeaza pe procedeul de a se mesteca la rece fiecare culoare de ulei cu glutem elemi: se picteaza pe orice suport: lemn, carton: se confunda cu encaustica, tehnica antica al carui secret nu se cunoaste exact, dar care, se presupune, insemna pictarea cu un amestic cald de ceara, pigment si o rasina, si cu unstensile, de asemenea, incalzite.

pictura in ulei

de la Renastere incoace, cea mai raspandita (desi nu este cea mai durabila tehnica), poate pentru posibilitatile tehnologice si de expresie pe care le ofera: opacitate sau transparenta, o executie mai fina sau mai aspra, folosirea pensulei sau a cutitului, retusarea pe umed sau ulterioara: dizolvantul care-i da si numele este si de provinienta diferita: ulei de mac, de nuca, de in fiert si decantat etc.: intrucat uleiul distruge cu timpul fibra textila, suportul picturii in ulei se acopera cu o pelicula speciala.

pictura naiva

creatie apreciata de unghiuri diferite, fie ca expresie involuntara a inoncentei, pentru ca este proprie copiilor si neprofesionistilor auterntici in procesul creatiei lor, fie ca expresie deliberata, de traire empatica sincera, pura, a sentimentului comuniunii originale cu natura sau cu supranaturalul.

pictura pe lemn

a) tehnica de pictura a carei particularitate consta nu numai in folosirea lemnului grunduit ca suport al culorilor de ulei sau de tempera, ci si de un anume specific de a fi asternute, in esenta lui decorativ: b) varianta a picturii traditionale taranesti.

pictura pe sticla

a) tehnica de pictura in culori de apa asternute, de regula, in viziune plata, topologica, pe spatele geamului ca suport, liniile compozitiei fiind copiate in prealabil- pe aceias parte a geamului- dupa un desen care, in traditia icoanelor bizantine, se numea izvod: b) varianta specific romaneasca a picturii vechi "taranesti".

portret

(fr.portrait- infatisare), gravura, pictura, sculptura al carei pretext este "chipul" fizic al unei persoane: daca figura intreaga se raporteaza la un cadru interior sau exterior, genul se chiama si compozitional.

prepararea suportului

prepararea suportului, v. suprafata-suport

proportie

(lat.proportie- potrivire), constanta mai multor comparatii prin care se asigura acordul sau echilibrul dintre parti si, totodata, inseamna egalitatea dintre mai multe rapoarte.

racursiu

(fr.raccourci- prescurtat), procedeu prin care, dericand din metoda denumita perspectiva centrala sau conica, dimensiunile, vazute fizic departandu-se si micsorandu-se, sunt reprezentate exagerat, chiar mai micsorat decat avem iluzia ca sant: procedeu opus: distorsiunea.

rama

bagheta de lemn, de regula vopsita, ce margineste un tablou clasic, cu rol de protejare si de izolare fata de spatiul din jur: de regula, intre rama si panza, cartonul, hartia, pictate, desenate, acuarelate etc. se interpune o platbanda de lemn sau de carton, alba, cu rol de "cheita de aur" numit paspartu.

raport

(fr.rapport- legatura), relatie de acord sau de contrast care se institue odata cu alaturarea mai multor elemente vizuale.

relief

(fr.relief-proeminenta), domeniul sculptural de trecere de la figurarea in suprafata la cea spatiala: dupa adancimea si procedeul modelarii marginilor acesteia, se disting doua grupari de - prin eliminare- a) plat: de tip meplat, adica adanc usor si in unghi drept numai spatiul din jur. b) adanc(basorelief): cu modelarea rotunjita a trecerilor de la fond la conturul volumului usor evidentiat, si prin adaugare aparenta sau reala- inalta(altorelief).

reproducere

(fr.reproduire- a multiplica identic), a) copie manuala sau fotocopia unui original, necesara sau fortuita, reglementata prin lege, facuta cu scopul declarat de "a tine loc de original" fara a-l substitui.

rondbos

(fr.ronde-rotunda, bosse- ingrosatura), a) tehnica de a desfasura deplin o forma in spatiu; fara ca aceasta sa adere la alta suprafata decat a piedestalului, devine vizibila jur-imprejur: b) sculptura statuara.

rosu

a) culoare-lumina, una din cele trei fundamentale: b) pigment de diferite proveniente, in nuante de la foarte vii la tente potolite, rupte natural de o anumita nuanta pigmentara, este complementara unei nuante de verde.

ruperea tentei (tonului)

ruperea tentei (tonului), v. tenta rupta

saturatie

(lat. saturatio- imbuibare), stare de maxima puritate pigmentare naturala, pe care o poate avea o vopsea inainte de a fi folosita.

sectiunea de aur

a) raport armonios, cunoscut inca din antichitate, intre doua marimi inegale si exprimat intotdeauna printr-un numar constant(numarul constant), in valoare aproximativ 1,6 sau 0,6 : b) indicator de sensibilitate ponderata , dar si canon, abaterile de la el aduc intot deauna un spor inedit de expresivitate: folosindu-se latura si diagonala patratului se realizeaza un dreptunghi armonios numit poarta armoniei.

serigrafie

serigrafie, v. gravura

simetrie

(gr.sys- cu, impreuna, metron-masura), a) in acceptie antica, mai vasta- acord armonios, comensurabil, intre partile intregului si, in aceleasi timp, o relatie proportionala intre acestea si intreg: b) in acceptie modern- proprietatea partilor unei forme sau a doua forme de a se putea suprapune axact fata de un punct, de o dreapta sau de un plan prin rotatie, translatie, sau prin amandoua odata.

stilizare

(fr. stylizer- a prelucra), a) procedeu de simplificare prin pastrarea elementelor sau detaliilor caracteristice unui obiect studiat, dar specifice mai multora, si folosirea lor in crearea unei imagini, fie cu un spor de expresivitate, fie cu efect decorativ, ornamental: b) termen impropriu, limitativ si arbitrar, sub care sunt reunite si alte procedee de interpretare personala prin exagerare, multiplicare.

stralucire

marime a senzatiei de intensitate pigmentara pe care o determina o culoare raportata la alb-negru sau in functie de influenta culorii alaturate.

structura

(lat.structura- constructie), a) alcatuire, aranjare, organizare interna a formei: b) mod de a construi, ordona, de a pune in relatie reciproca partile sau elementele constitutive ale unui intreg.

tapiserie

(fr. tapis- covor), a) "tesatura" adaugata de regula,peretelui pentru a-l sublinia, pentru a-l annobila: b) ansamblu de tehnici murale bazate in principal pe impletirea firelor de fond(urzeala), fixe uniforme cromatic sau nu, prin tesere, sau prin innodare cu fire de "batere" sau de "alegere" a unor motive abstracte sau figurative.

tempera

(in it.regula) a) pigment care, amestecat cu lianti pe bazae substante albuminoide sau gelatinoase, are, intre culorile de apa, cea mai mare putere de acoperire;

b) tehnica a secco de pictura morala a carei particularitate costa in faptul ca asternerea culorilor se face, dupa zvantarea tencuielii, numai pe portiunea care se lucreaza imediat, umezita atunci; se practica o pictura pe lemn in tempera, ca si o pictura de sevalet in culori tempera.

tenta pura

(fr. teinte-fel), stare de calitate a saturatiei initiale, maxime a unui pigment; adjectivele: pura, rupta etc. precizeaza tot atatea stari de puritate a aceleiasi calitati; saturatia initiala, nemodificata prin amestec fizic sau optic, este starea de tenta pura a pigmentului respectiv, aceea care ii da si numele; alte stari sunt: tenta rupta, tenta plata etc.; folosit ca atare termenul se confunda adeseori cu nuanta si tonul

tenta rupta

tenta tulburata prin modificarea stralucirii, a sarcinii cromaticesi iplicit a tonului ei printr-un adaos din complementara ei; luate in cantitati relativ egale rezulta griuri neutre, iar in cantitati inegale, culori rupte sau tente rupt; v. si culori rupte, gri, grizare, intensitate, ton

textura

(lat. textura-alcatuire, tesatura), calitate sau valoare structurala a unui material al artei, vizibila la suprafata, pipaibila, care prin prelucrare este pastrata ca atare sau este accentuata, reliefata pentru a-i spori expresivitatea.

translucide

(lat. translucidus-mat), culori si, in general, corpuri care permit doar trecerea luminilor colorate, fara conturul precis al formelor sau detaliilor lor spatiale.

transparenta

(lat. transparens-straveziu, diafan), a) calitate specifica pigmentului de acuarela de a nu avea putere de acoperire, precum si a unei vopsele sintetice numite (in engl.) acryl, solubila in apa, dar ireversibila la orice lichid dupa uscare, rezistenta la lumina si cu aderenta la orice fel de suport, insa, spre deosebire de acuarela, cu un registru de solutii tehnologice mai larg, mergand pina la impastari specifice picturii in ulei; b) efect vaporos, catifelat obtinut prin procedeul fuziunii (la margine sau in masa); c) iluzie rezultata din colorarea zonei de suprapunere, evident partiala, a doua pete de calitati diferite cu produsul amestecului dintre ele

trompe-l'oeil

(in fr. inselarea ochiului), a) iluzia tridimensionalitatii duse la extrema ei posibila reprezentare picturala; b) viziune si modalitate tehnica practicata inca din Antichitate; utilizat doar ca proba de virtuozitate tehnica, devine suport al unui anumit kitsch (de salon).

umbra

a) pigment de pamant colorat (la origine, pamant de Umbria Italia) care macinat si amestecat cu un liant, e foarte rezistent la actiunea luminii, acizilor etc. din atmosfera; dupa nuanta poate fi brun-verzuie deschisa (umbra naturala) sau brun-maronie inchisa (umbra arsa); b) zona inchisa, intunecata in modelarea volumului.

valoare

(lat. valor-pret), a) grad de luminozitate al neculorilor si, prin extensie, al culorilor, receptat intotdeauna ca un raport, corespunzator tonului de culoare; b) nivelul de realizare acceptat pe baza criteriilor artei se mai numeste si artistica.

valoratie

( fr. valorisation-reliefare), rezultatul procedeului de imitare a clarobscurului prin diferite valori de alb-negru sau de redare a iluziei reliefului, volumului prin treceri acromatice treptate de la deschis la inchis; lucrare realizata in hasuri de desimi si sensuri care sa sugereze diferite valori si suprafete este un desen valorat; termen similar in pictura si cultura: modeleu; v. si hasura

verde

a) pigment natural complementar energiei sanguine, de diferite calitati industriale(verde Veronese, verde Smaragd, verde de China etc.), b) culoare0lumina situata intre galben si albastru in ordine cromatica naturala; c) una din culorile principale careia, codificata si in raport cu alte culori, i s-au atribuit cele mai multe si mai diverse semnificatii.

verni

(in fr. vernis-lac special), a) pelicula transparenta, invioratoare, aplicata pe suprafata unei picturi in culori de ulei sau de apa; b) strat antiacid in gravura pe metal; dupa compozitie si intrebuintare se disting: pentru goase, izolant, de pictura, de retus, encaustic etc.

vernisare

(fr. vernisser-a lacui) a) lacuire, improspatare,inviorare a culorilor de ulei; b) inugurarea unei expozitii, deschidere oficiala; in care sens se foloseste si forma substantivata vernisaj.

vibratie

(lat. vibratio-animatie) a) modalitate de expresie picturala care se bazeaza pe modularea localitatilor intense si intinse de aceeasi culoare; b) in sculptura se practica o tratare similara a suprafetei si inseamna grade diverse de finisare.

vitraliu

(fr. vitrail-perete de sticle colorate imbinate), a) tehnica de arta monumentala ; b) panou compus din bucati de sticle colorate in masa sau acoperite cu smalturi, montate intr-o armatura de plumb turnata.

vocabularul artei

(lat. vocabulum-cuvant), totaliatea termenilor cu circulatie in practica si teoria artelor plastice, inclusiv in critica de arta.

xilogravura

(gr. xylon-lemn), a) arta de a grava lemnul si rezultatul ei (gravura in lemn); b) varianta a gravurii in relief; c) tehnica de imprimare multiplicata cu placi (matrite) de lemn moale si dens (par, merisor) sapate (scobite, gravate), cerneala acoperind zonele ramase in relief; dupa cum a rezultat placa prin taiere- longitudinala sau transversala- a lemnului, xilogravura este : in fibra sau in lemn vertical (straif).

picturi

(vezi pictura)

absorbtie

particularitate a suporturilor din panza, lemn, hartie acoperita sau nu cu grund, de a incorpora apa sau alte lichide, care, atenuata dupa nevoie, printr-o "izolatie" speciala, poate contribui la sporirea efectului dorit si la evitarea unor consecinte neplacute.

abstragere

(lat.abstrahere-a scoate din...), a) proces complex, mental si actional-practic de descoperire si punere in evidenta, fie cu mijloacele stiintifice, fie cu mijloacele artistice a ceva care exista ca potenta semnificativa in spatiu real sau in domeniul analizat: b) procedeu de prelucrare artistica a schitelor de documentare prin reluarea partiala a acestora, cu scopul de a retine si accentua, multiplica, generaliza detalii semnificative, sensuri tensionale etc.

activitate (artistica)

forma de organizare a educatiei artistice care, prin caracterul sau practic, de atelier, de exersare a limbajului culorii, liniei, formei spatiale la nivelul intregii populatii scolare, a luat locul lectiei traditionale; jocul "de-a creatia" fiind nu numai pretextul, dar si cadrul de dezvoltare individuala optima.

alegorie

(gr.allos - altul si agoreuein - a vorbi), a) procedeu de creatie care, in artele plastice, foloseste substituirea unui concept, a unei idei generalizatoare sau abstracte cu o imagine concret-senzoriala ce semnifica sau evoca realitati similare din alte domenii decat cele afisate; b) pictura sau sculptura creata prin acest procedeu.

alfabetizare vizualo-tactila

actiune sistematica, teoretica si practica, de a face accesibile fiecarui individ principalele elemente de limbaj si de tehnica specifice picturii, graficii, artei decorative etc..

altorelief

v.relief

amprenta

(fr.empreinte - urma), a) proba de identificare intr-un material a instrumentului folosit prin presare, razuire, cioplire etc.; b) procedeu de prelucrare a lutului, lemnului etc.

anacronice

conceptii, orientari, puncte de vedere estetice, de psihologia sau de pedagogia artei, depasite de practica artei contemporane si de noua educatie artistica.

analiza artistica

cercetare de descifrare si de apreciere artistica - cu "instrumente" si dupa criterii specifice - a unei picturi, sculpturi etc.; b) exercitu didactic - eventual si cu elevii din clasele primare, sub forma jocului "de-a criticii in expozitie" - de indentificare a reusitelor in activitatea artistica sau de comentare.

analogia contrariilor

v. analog

anamorfoza

v. metamorfoza.

angobare

v. ceramica

aplatizare

a) in pictura: procedeu stilistic - structural, de esenta topologica - in tratarea formei (semnului plastic) si a fundalului ("locul figurii" si spatiului intermediar) in asa fel incat nu se percepe nici o adancime, nici relieful; b)in modelaj: procedeu tehnic de pregatire a placilor de lut pentru realizarea reliefului plat, si aceasta de aceiasi esenta si structura topologica.

arabesc

a) ornament liniar liber, modulabil la infinit, aparut pentru prima data in arta araba, religia mahomedana interzicand figurarea umana; b) mod de a construi cursiv, "legat", partile mari ale unei compozitii, facand abstractie de conturul de detaliu al semnelor ei plastice; nu se confunda cu structura sau cu modalitatrea de a compune in profunzime, prin subordonari si discontinuitati.

arriciato

v. glet

armatura

(in fr.armature), intaritura alcatuita, de regula, din sarme si bare metalice cu rol de sprijinire a lutului modelat pe inaltime, indeosebi rondbos, fixata la mijlocul mesei, placii sau plansetei de modelaj.

armonie

(fr.harmonie - potrivire), unitate a variatelor acordurilor (apropiate sau la distanta) pe care le propune o opera de arta plastice; e determinata de mobilitatea de organizarea sau de structurare a compozitiei in raport cu insusirile tehnice si de expresie a materialelor si a elementelor de limbaj folosite; un semn distinct al non-artei, al produselor kitsch este, sigur, absenta.

arta copiilor

(arta infantila), a) expresie a uneia din cele doua dotatii vizuale fundamentale cultivate firesc; b) creatie predominant instinctiva, spontana, libera de orice indrumare restrictiva si inadecvata.

arta populara

a) creatie de contributie colectiva si doar aparent anonima, proprie habitatului rural, nu inferioara, ci paralela, complimentara artei denumite impropriu "culta", implicata in obiectele utile, neindustriale pentru a le face "frumoase" fara a fi arta aplicata; b) expresie specifica limbajului topologic care, ca si limbajul tensional, are dreptul sa fie studiat corect, de la varstele mici, cu intreaga populatie scolara, dar mai ales in zonele de traditie autentica.

artificial

(fr.artificiel), din sensul originar de "facut cu arta" a degenerat in fabricat, care, adica, imita natura si, prin aceasta, fiind nenatural; incercare si, uneori, reusita de "trompe-l'oeil", dar situata in afara artei.

artistic

a) care intra in sfera artei; b)lucrat cu arta, in care invatamintele artelor plastice sant cu pregnanta implicate.

artist plastic

creator de arta plastica, afirmat si validat ca atare in una sau mai multe din artele plastice.

asimetrie

v. disimetrie

atelier(de arta)

(fr.atelier - spatiu de lucru), a) incapere in care are loc elaborarea operei de arta; b) cadru specific de exersare, de asimilare a mijloacelor tehnice si de expresie artistica si care, in asemenea conditii, poate deveni spatiul propriu, de desfasurare optima a activitatii artistice din scoala.

basorelief

(it.basso-rilievo - relief adanc), a) gen de sculptura cu doua dimensiuni (sub forma de placa) in care a treia dimensiune spatiala este sugerata prin modelarea trecerilor rotunjite de la contur la fundal, dar nu desprins; b) tehnica de modelare a unei placi de lut sau de sculptare in materiale definitive.

bavura

v.pointe-seche

biscuitare

v. ceramica

broderie

(fr.broderie), cusatura speciala in relief pe un material textil, realizat cu rafinament artizanal inca din epoca primelor state feudale, practicata pe stofa, cu deosebire in Orient, de unde a ajuns si la noi; astazi, ca viziune pretins urbana, a degerat intr-o asa-zisa "pictura cu acul" pe canava; in cusatura propriu-zisa, se respecta sensurile firelor materialuluii textil.

bronz

material "definitiv" in care se copiaza (toarna) o opera realizata intr-un material "de serviciu" (lut de regula); este folosita inca din antichitate; turnarea lui astazi se face ca si in vechime, prin procedeul numit cire perdue, sau in forme special pregatite.

buon fresco

v.fresca

burin

v.stilet

cadru

(fr. cadre - suport, rama), a) marginea sau rama unui tablou; b) ambianta sau spatiul ca parte a unei relatii de arta, mediul cu care se confunda o opera de arta.

calicromie

v. imprimeu

caracter

(fr. caractere - esential si stabil), in artele plastice - trasatura distinctiva, care defineste un anumit material, un anumit obiect, o anumita figura (chipul unui om) etc.

carnatie

(fr. carnation - coloritul pielii), aspectul cromatic al pielii, structura ei vizibila (= factura) folosite ca pretexte de catre pictori si sculptori pentru a reda idealurile lor de frumusete fizica, corporala, in genul de compozitie, cu o asemenea tema, numita ad-hoc nud.

carton

(it. cartone - foaie de hartie), a) desenul unei compozitii care urmeaza a fi executata pe alt suport (perete, panza, panou); b) desen (de regula, in marime naturala) dupa care se executa o tapiserie; c) mucava care, acoperita sau nu cu grund, poate fi suport in pictura de sevalet.

ceramica

(gr. keramos - argila), a)arta obiectelor din argila arsa; b) tehnica, una dintre cele mai vechi, care presupune o modelare specifica, nu numai cu mana, ci si cu roata, a lutului; la o singura ardere completa a lutului modelat - biscuitare - se obtine ceramica rosie mata si neornamentata; la doua arderi complete, dupa pictarea "biscuitului" cu oxizi naturali, se obtine ceramica smaltuita.

ceramica neagra

v. ceramica

ceramica rosie

v. ceramica

ceramica smaltuita

v. ceramica

cerneala tipografica

v. linogravura

ciocanire

tehnica de decorare a obiectelor metalice, cunoscuta la noi inca din vremea traco-getilor, in doua variante: a) in relief, prin impingere din spate, percutand fata unei placi maleabile (de regula din argint), asezate pe o matrita de material mai dur (modelata in relief); b) au repousse (in fr. repousser - a respinge sau a impinge inapoi), tot in relief dar prin impingere din fata, cu poansoane din os sau lemn dur, cu al caror varf simplu se adancesc.

cioplire

tehnica de a taia direct cu instrumente adecvate o forma in spatiu(relief sau sculptura rotunda), in lemn sau in piatra.

cire perdue

(in fr. ceara pierduta), procedeu cunoscut inca din Antichitate, de a turna bronzul in locul cerii - topite inainte - cu care a fost acoperit uniform modelul din lut si peste care s-a turnat ulterior un strat gros (rezistent) de ipsos; spatiul ramas liber dupa topirea cerii este luat de bronzul lichid, egal in volum cu ceara scursa, printr-un orificiu special.

cizelare

v. ciocanire

complementara

(din lat.complementum - adaos de intregire), in pictura - relatia dintre acele doua culori care, amestecate in anumite cantitati cu pensula pe paleta sau pe orice alt suport, dau gri neutru (mediu); principalele, sant trei perechi: rosu si verde, oranj si albastru, galben si violet; sant considerate si neculorile (alb si negru), linia dreapta si linia curba, golul si plinul etc.

compozitie istorica

v. gen

constructie

(lat. constructio - aranjare), schema care rezulta sau cu care incepe compozitia - liniara sau in mase, pe "parcelariile" si pe sensurile careia se prefigureaza treptat imaginea sau forma totala.

contrarii

(lat. contrarius - oponent), elemente de limbaj plastic de aceiasi natura, care in sine sant complementare, iar asezate alaturi pot crea un anumit efect psihofiziologic de opozitie; dupa metoda de a tempera, mentine sau exagera potentele lor expresive, devin - prin juxtapunere sau la distanta - analogii sau contraste.

coroplastica

v. modelare

crater

(din germ. kratzer - a zgaria), instrument de modelare a lutului, din sarma impletita sau banda ingusta cu o margine usor crestata, de forma arcuita sau triunghiulara ale carei capete sant fixate intr-un maner de lemn; foloseste, alaturi de ebosoar, la indemanarea surplusului de lut, lasand urme specifice.

creativitate cu arta

v. creativitatea artistica.

creatie

(fr. creation - nascocire), a) in sens propriu - activitatea si rezultatul care se concretizeaza intr-o forma originala, unicat ca obiect, socant ca prin efect vizual; b) prin extensie cutumiara, sociologica, abuziva - orice activitate materializata, finalizata intr-un prototip, deci intr-o inventie.

crestare

a) taietura in lemn, de regula dreapta ca sens si relativ triunghiulara ca profil; b) procedeu tehnic folosit indeosebi in sculptura decorativa populara.

critica de arta

(din fr. critiquer - a dezvalui), in artele plastice - demers lamuritor sau comentariu al procesului tripartit "a vedea - a intelege - a aprecia", uneori cu caracter de introducere in universul culorilor, liniilor si formelor spatiale, folosindu-se, in limitele inerente ale "transpunerii" artei plastice in arta cuvantului, echivalente din limbajul verbal.

cromorfema

v. forma-culoare

culoarea impresiei

culoarea locala receptata modificat in functie de distanta, luminozitate atmosferica si de acuitatea vizuala a privitorului.

culori semnificante

culori carora, in traditia fiecarui popor, li s-au conferit sensuri afectiv-reprezentative, cu o anumita stabilitate si raspandire sociala; totalitatea acestor sensuri, semantica tentelor pure, este o latura a limbajului plastic si se poate studia, exersa practic, spontan sau, la un nivel superior, in atelierul de arta

cultura vizuala

nivelul cunostintelor estetice ale epocii - asimilate sistematic - indeosebi, a acelora de descifrare, de intelegere si cultivare a unei ambiante vizuale cu valoare plastica, in care lectiile artei , limbajului formelor si culorilor si implicit al bunului gust sant prezente peste tot, acasa, pe strada, la locul demunca, in raporturile omului cu natura.

cusatura

v. broderie

decorativ

(fr. decoratif - ornamental), a) ceea ce tine de tectonica, de suprafata obiectelor, "supus" sau integrat compozitiei acesteia; b) potrivit cu suprafata, plat, fara relief, nemodelat.

deformare

(fr. deformer - a strica forma naturala), a) modalitate de sporire a expresivitatii formei in arta figurativa; b) operatie de adaptare a semnelor la spatiul compus la suprafata, la expresia topologica, fara volume modelate, plana sau, sau din contra, la sporirea tensiunilor compozitiei "pulverizand" suprafata-suport.

degradare

(fr. degrade - sricat, viciat), a) modificare a luminozitatii initiale a unei vopsele prin dispersie moleculara; b) tip de amestic prin care se obtin - intr-o reprezentare tridimensionala a culorilor, nu numai tonuri deschise, "usoare", ci si inchise "grele", luminozitatea cromatica pura degradandu-se in raport direct proportional cu cantitatea de dizolvant si de neculoare din amestic.

degrosare

v. cioplire

distorsiune

(lat. distorsio - "rasucire", dezaxare), a) modalitate de expresie descoperita de cubisti care consta in abaterea de la pozitia aparenta; b) aberatie geometrica.

divizare

(fr. diviser - a desparti , a dezbina), la artistii care au aderat intr-un fel sau altu la Impresionalism - desfacerea tentei locale in culorile pure care, prin amestec pe paleta, ar putea-o reproducere, si alaturarea pe panza a acestora in tuse sau pete foarte mici intercalate cu pasaje mai late sau mai inguste din culoarea suportului.

dripping

(in engl - stropire), procedeu tehnic de a picta fara pensula, prin picurarea culorilor.

ebosoar

(din fr. ebaucher - a schita), principalul instrument de modelare a lutului, un fel de spatiu cu doua capete, confectionata dintr-un lemn cu o structura densa, de profile variate, dupa cum urmele modelate sant drepte, plane, curbe etc.

echilibru

(din lat. aequis - egal, libra - balanta), a) raport proportional intre calitati si cantitati, intre plinuri si goluri, intre drepte si curbe in functie de locul, pozitia, importanta lor intr-o compozitie desfasurata pe suport plan sau tridimensional; b) in sens mai larg , impresia oferita de asamblarea bine corelata a elementelor de expresie folosite.

ecrane

(fr. ecran - suprafata de proiectie), in sens pictural - zonele deschise, luminoase si zonele inchise, intunecate, limitate liniar, abstractie facand de structura compozitiei.

educatie artistica

v. alfabetizare vizualo-tactila

efect constructiv

inerenta punctului, a tusei, a petei de a deveni - eventual prin repetare - forme cu semnificatii sau simple semne, ori de a sugera miscarea, direct, fara o circumscriere sau schitare.

efect termo-dinamic

posibilitate inerenta culorilor, unor forme liniare sau unor forme spatiale de a induce senzatia de cald-rece, implicit impresia de apropiere-departare, de miscare, de curgere spatiala continua, de echilibrare ori neutralizare a acesteia.

elaborare

(lat.elaborare - a lucra), proces care, pentru artistul autentic, inseamna o chinuitoare cautare a formei care sa se intrupeze cel mai bine si in materialul cel mai adecvat ideea plastica.

en creux

v. imprimare

estampare

v. imprimare

evocare

(lat. evocare aducere aminte), transpunere ulterioara, din memorie mai ales, a unei idei plastice sugerate de natura, epurata de detalii nesemnificative, neesentiale si imbogatita cu noi sensuri.

exercitiu

(lat. exercitium - instruire repetata), activitate practica prin care se repeta, pentru a se fixa, cunostintele de teorie si de tehnica a artei, sau pentru a se descoperi posibilitatile de folosire a diferitelor materiale, instrumente.

expresie

imbinare echilibrata, armonioasa de culori, linii, volume care sa devina semnele abstracte sau figurative ale unei idei plastice, exprimate in materiale adecvate, ca atare sau transfigurate.

expunere

(lat. ex - dupa, ponere - a pune), a) prezentare de picturi, gravuri, desene, acuarele, sculpturi, obiecte de arta decorativa, selectata de un grup de jurati ales de obstea artistilor; b) asezare pe sau langa peretii locuintei a unor obiecte sau lucrari de arta din colectia proprie.

factura

(lat. factura - fel de a face ceva), calitate a suprafetei pictate, modelate, cioplite etc.care, dupa forma, sensul, densitatea etc. a urmelor de prelucrare sau tratare, sugereaza diferite valori vizualo-tactile.

fibra (in -)

v. xilogravura

figurativa

(fr. figuratif - in forme reale), a) viziune prin excelenta imaginativa, dar care se raporteaza cu precadere la natura; b) capacitate a gandirii plastice de a " fabrica" ansambluri ireale la nivelul experientei comune, dar percepute ca posibile.

finisare

(fr. finition - terminat), actiunea de a defini o lucrare, de obicei ca o ultima etapa, dar a carei limita de calitate depinde de tehnica, de stilul - nu in ultimul rand - de vointa fiecarui artist in parte.

fixare

(fr.fixage - intarire), operatie de aderare - printr-o solutie pe baza de clei, care se pulverizeaza fin - a particulelor de carbune, creta colorata sau pastel la suprafata hartiei pe care sa lucrat cu aceste materiale.

formativitate

a) inerenta si actiune generala complexa de a forma cu arta, de a crea forme paraartistice; b) posibilitatea unora de a imagina, descoperi si selectiona potentiale motive sau semne plastice si, in acelas timp, de a inventa modalitatea formarii lor originale.

forma

(lat. forma - invelis), in sens plastic - imagine elaborata si concretizata pictural, sculptural etc. cu elemente si de limbaj si mijloace tehnice specifice pentru a deveni functionala, adica pentru a face perceptibila o lucrare plastica.

forma-culoare

forma rezultata din juxtapuneri, suprapuneri, fuziuni etc. de pete colorate, sau pur si simplu dintr-o singura pata de culoare, fara delimitari prestabilite sau conturari prealabile.

forma deschisa

a) imagine rezultata din tusa care nu se mai intoarce la punctul initial, sensul ei general fiind centrifug; b) expresie sau finalitate tensionala, intrerupta.

forma elaborata

forma in delung si deliberat cautata, care, in arta moderna nu exclude spontaneitatea, abstrasa din numeroase sugestii naturale, confruntata cu alte forme in contextul unui anumit spatiu plastic fata de care a fost imaginata, gandita, construita, reconstruita.

forma inchisa

forma alcatuita din detalii liniare a caror dispuneri spatiale tinde spre centru, spre interiorul ei, e centripet.

forma semnificativa

a) forma care se poate lipsi de semnificatia ce i-o poate oferi elementul reprezentativ sau abstract in sine, devenind ea singura intruparea unui alt sens decat cel initial; b) structura vizuala nedevenita inca semn plastic sau motiv pictural, sculptural etc.

forma totala

forma rezultata din parti organic, armonios si echilibrat articulate care au cedat mai multe ori mai putin din automia lor de semne potentiale pentru a se putea asocia si a se accepta reciproc sau, din contra, pentru a se respinge expresiv.

frotaj

(fr. frottage - frecatura), actiunea de a transpune, de a face vizibila - prin frecarea pe suprafata hartiei - textura mai mult sau mai putin reliefata, palpabila a unui material, a unei structuri naturale sau artificiale.

frotiu

(fr. frottis), pelicula intermediara foarte subtire, opaca, deschisa, asternuta pe suprafata uscata a picturii intrerupte, al carei rol esential este de a oferi posibilitatea continuarii sau repictarii - se confunda adesea cu velatura.

gradina

v. dalta

grafism

a) accentuare, reliefare a conturului sau hotarului dintre doua zone, mase; b) tratare exclusiv si , de regula, exagerat liniara a suprafetei; v. si grafica, scriitura.

gravura

a) arta multiplicarii prin imprimare dupa o placa de lemn, linoleum, metal etc. numita tatrita; b) ansamblu de tehnici si procedee tehnologice prin care se fixeaza pe placa negativul sau pozitibul desenului in vderea imprimarii lui pe hartie, carton etc. lucrarea de arta astfel obtinuta, care, in engleza se mai numea sculptures.

gri

(fr. gris - cenusiu), a) valoare obtinuta din amestecul albului cu negrul in canitati diferite; b) gri colorat: intermediar intre valoric si tenta rupta, rezultat al amestecului dintre un gri valoric si o tenta calda sau rece, dintre un gri valoric si o tenta rupta calda sau rece.

grup statutar

v. statuie

hatcher

v. mezzotinto

imaginar

v. viziune spatiala

imprimatura

v. grund

imprimare

(fr.imprimer - a tipari), a) tehnica de decorare a unui material textil sau fara ajutorul unei matrite, manual sau industrial; b) procedeu de multiplicare a unei gravuri pe hartie, carton panza, dupa cum este realizata matrita.

instrumente

(lat. instrumentum - ustensila), a) unelte de lucru proprii unor procedee sau tehnici de arta; b) in sens ideal sant si elemente gramaticale exersate si asimilate practic.

invarianti

v. limbajul artei

impastare

(din it. impasto - aplicare groasa), a) particularitate stilistica specifica picturii in ulei, prin care se releva consistenta pastei pe suport de panza sau carton, pensula lasand urme evidente, uneori intr-un usor relief; b) maniera lipsita de riscuri de a picta cu multa pasta de culoare.

joc de creatie

a) forma de incitare la creatie pornind de la o strategie infinita cu solutii sau finalizari; b) modalitate de desfasurare si organizare in grup al studiului elementelor si mijloacelor de expresie si de tehnica artistica, formulate problematic si adecvat.

juriu

grup - vremelnic constituit - de specialisti care se pronunta cu responsabilitate morala si cu compententa, dupa criterii in exclusivitate de specialitate, asupra operelor prezentate spre a fi apreciate, selectate.

jurizare

v. juriu

karamani

v. tapiserie

lift-ground

v. acvatinta

limbajul artei

sintactic - sistemul de mijloace de expresie si de procedee tehnice care fac obiectul educatiei artistice plastice pentru toti, sau, in plan general, al alfabetizarii vizualo-tactile; b) semiotic si semantic - repertoriu de forme_semne niciodata limitate, fixe sau imuabile, ale caror semnificatii devin infinite prin preluarea sau prelucrarea, si variabile in functie de: dotatia vizuala fundamentala, sensibilitatea cultivata si priceperea artizanata a artistului.

linie de forta

sau linii tensionale, incordate, a) directii sau sensuri care, ascunse sub cromoformele compuse, creeaza tensiuni vizuale atenuate, descarcate in cuprinsul plan al spatiului compus, sublinuindu-i suprafata-suport prin concesii formice reciproce de genul aplatizarilor si deformarilor expresive; b) directii sau sensuri vizuale care, din contra, accentuand - pana la exacerbare - tensiunile prin erarhizari de adancime cu discontinuitati sau suprapuneri partiale, dau iluzia spargerii cadrului.

lustruire

in sculptura - procedeu de indepartare a asperitatilor sau neregularitatilor pentru a obtine un luciu cu rol de juxtapunere tonala fata de factura ambiantei de contrast cu planurile din jur altfel prelucrate, in ambele situatii cu dublu rol: de sporire a expresivitatii si, totodata, de captare, de inglobare prin onglindire, a spatiului real din jur.

maculare

(fr. maculer - a pata), actiunea de a manji, de a lasa urme intamplatoare - un fel de punct de pornire, intrun material pregatit sa fie modelat sau sculptat, sau pe suprafata-suport pe care urmeaza sa se deseneze, picteze etc.

maniera

(fr. maniere - fel, chip), mod strict personal de a proceda intr-un moment al procesului de creatie; constanta si extinterea la intreaga sa opera a unei sau mai multor modalitati tehnologice inventate si practicate de un artist, facandu-l si prin aceasta inconfundabil.

maruflare

(fr. maroufler - a lipi cu clei), actiunea de protejare a unui suport suplu prin dublarea lui pe spate cu unul mai gros, rigid.

materia artei

mijloc substantial prin care se poate obiectiva o idee plastica, un ideal artistic; impune procedeele si instrumentele de prelucrare adecvate.

metafora plastica

(gr. metaphora - deplasare, transferare), modalitate de expresie artistica, bazata, ca si in literatura, pe substituirea unui concept posibil de concretizat intr-o figura descarcata de propria ei semnificatie sau printr-un schimb reciproc.

metamorfoza

(gr. meta - dupa, morphe - forma), modalitate de expresie plastica caracterizata prin posibilele schimbari ale unei forme de baza fara schimbarea esentei ei.

metoda de lucru

(fr. methode - cale), orientare practica, de atelier, cu un oarecare grad de generalitate in folosirea unor tehnici si procedee de arta, in utilizarea individuala filtrata, adaptata, a unor mijloace de configurare sau de prelucrare a materialelor de arta pe care le-a confirmat experienta unei epoci.

mijloace de expresie

ansamblu de elemente semiotice, semantice si sintactice ale fiecarui limbaj plastic, inclusiv de modalitati de expresie proprii fiecarei arte.

miscare

in artele plastice - a) reprezentare a momentului esential, de la inceputul sau de la sfarsitul unui gest sau unei atitudini, reluatul in diferite variante si distribuit intr-o anumita ordine ritmica sau printr-un montaj de suprapuneri; b) modalitate de a compune in arta cinetica; aici - nu mai este sugerata, ci devine insasi existenta ei fizica.

mobiluri

v. sculptura

modelare

(fr. modeler - a lucra cu materiale plastice), a) tehnica de redare sau tratare expresiva a tridimensionalitatii prin forme in spatiu, adica prin volum, relief; opusa sculpturii propriu zise; b) sugerarea tridimensionalitatii pe o suprafata este posibila prin contraste sau treceri valorice progresive ale aceleiasi culori, prin linii dozatecantitativ sau ca grosime, pentru a sugera diferite valori de inchis-deschis.

modulare

(fr. moduler - a modifica ritmul, frecventa, tonalitatea), tehnica de compunere a apropierii si indepartarii, a adancimii, a reliefului prin repetare variata cantitativ si calitativ al raportului cald-rece, mic-mare, gol-plin, fara a anula efectul de suprafata, de plan sau, in sculptura, de volum multiplicat, dar reductibil la o unitate.

murala(pictura-)

(lat.murus - zid), aflata pe perete, destinata zidului cu rol de a-l innobila, fara a-l anula senzitiv; din acest punct de vedere exista: tapiserie murala, mozaic mural, pictura murala.

nuantare

a) tip de amestic pigmentar prin care se obtin mai multe tente - ca nuante ale uneia sau mai multor semne preluate cate doua, in cantitati diferite; b) folosirea prin treceri treptate, uneori imperceptibile, sau in acord la distanta, a nuantelor uneia sau mai multor tente pure.

observarea naturii

modalitate spontana sau sistematica de cercetare, descoperire si valorificare a unor sugestii constructive sau compozitionale liniare, coloriste etc. "asteptare", dorite, cautate de orice spirit creator, original; v. schita, studiu.

opera de arta

(lat. opera - lucrare), creatie intr-unul din domeniile artelor plastice; v. creatie.

organizare

(fr. organiser - a orandui), structurare a spatiului plastic; proces care se clarifica si se definitiveaza treptat, pe masura instaurarii si echilibrarii raporturilor si influentelor formale (liniare, cromatice etc.) dintre semnele "gandite", imaginate sa ocupe anumite locuri; in organizarea spatiului plastic se pleaca, fie de la o pozitionare vaga, schitata "in mare", clarificata pe parcurs, fie de la unele adevaruri formale perene cu privire la echilibru, masura, ritm, acord, dominanta, centru de interes etc.; v. constructie

original

(lat. originalis - neobisnuit, fara "inaintas"), dincolo de banal si cunoscut, produs al capacitatii de a descoperi sau de a imagina ceva fara vreun precedent, nou in stilul comunicarii vizualo-tactile al unui artist, dotat vizual intr-un anume mod fundamental, inraurit de climatul, de ambianta social-istorica careia ii apartine acesta in calitate de constiinta artistica; v. arta, artist plastic, creatie.

ornament

(lat. ornamentum - podoaba), a) forma liniara, cromatica sau spatiala, inchisa sau deschisa, cu destinatie pur decorativa, creata in raport cu figura si marimea "campului" pe care se desfasoara succesiv, alternativ, simetric, modulat, liber, dar in toate cazurile echilibrat; poate avea infatisari iconice, geometrice, abstracte, in functie de situatia concreta din care face parte sau ii este destinata; b) conventie formala, uneori simbolica, cu caracter esentialmente atributiv, stil ornamental inseamna, implicit, si decorativ, dar o tratare decorativa nu trebuie sa fie ornamentala; v. decorativ

ornamental

v. ornament

pata picturala

v. pictural

pictural

a) fel, modalitate de a prelua suprafata in sculptura, ceramica, grafica, incat evoca factura petei picturale, fie printr-un modeleu cu aspect spontan, vibrat, cu urme ale instrumentelor folosite, fie prin lustruire pentru a "ingloba", oglindind-o in viata suprafetei, vibratia mediului ambiant; b) modalitate specifica de a picta, de a asterne pete vibrate tonal, cu margini difuze, in tuse vizibile, transparent, "imaterial"; v. pictura.

plenerist

v. peisaj

poarta armoniei

v. sectiunea de aur

procedee

(lat. procedere - a inainta), a) modalitati de expresie cu o anumita frcventa si constanta in stilul unui artist sau al unei scoli de arta; b) secvente de tehnica artistica in procesul de prelucrare a anumitor materiale, de valorificare a insusirilor lor naturale cu instrumente adecvate; v. maniera, stil, tehnica artistica.

punct de pornire

a) detaliul din natura, accidentul tehnologic sau elementul de limbaj dintr-un exercitiu liber etc. care sugereaza sau determina inceputul procesului de elaborare a unei opere; b) pretext pentru un exercitiu pur formal sau de invatare a unui procedeu tehnic; v. accidental, forma spontana.

racleta

v. gravura

reguli

(lat. regula - ordine, precept), a) precepte tehnice sau de viziune care, in Antichitate si Evul Mediu, au avut caracter normativ, canonic, obligatoriu; b) instructiuni de lucru formulate succint si adecvat, uneori sub forma de probleme, pentru organizarea jocului "de-a creatia" in timpul activitatii de atelier; c) norme de practicare ergonomica (intr-o anumita ordine, manuind intr-un anume fel instrumentele de prelucrare, modelare, transfigurare a materialelor, a unui procedeu sau a unei tehnici de arta, cu eforturi fizice minime).

repousse

v. ciocanire

reteta

(lat. ricetta - prescriptie), in arta - indrumare practica, de atelier, riguroasa, dar care, daca depaseste domeniul strict de invatare sau de exersare tehnologica, poate deveni nociva, o frana pentru creatie; v. reguli.

ritm

(gr. rhytmos - miscare regulata, cadenta), principiu compozitional de reluare la anumite distante, in anumite marimi sau cantitati si pe anumite sensuri a unui anumit raport gol-plin, cald-rece, mare-mic etc., efectul vizualo-tactil al acestei reluari putand fi: fie static - repartizarea elementelor plastice facandu-se in cadre vertical-orizontale echilibrate, bine determinate, fie basculant - pe diagonale sau cu directii apropiate de acestea, fie balansat - cu sensuri curbe; v. compozitie.

rofotipie

v. gravura

sculpto-arhitecturi

v. sculptura

sculptura

(lat. sculptura - cioplire_, a) arta de a crea forme cu trei dimensiuni si al carei principal element de limbaj este masa (de marmura, lemn, bronz, teracota etc.), raportul care se stabileste intre gol (ca parte a spatiului real, fizic, integrat operei si prin aceasta devenit expresie; b) cea mai veche modalitate de de insertie a spatiului fizic, ambiental in masa plinului si invers; exista doua feluri opuse, dar complementare de a concepe forma sculpturala: gliptic - prin saparea, indepartarea materialului inutil pina ce forma este "eliberata" din materia in care "salasluia" si plastic - forma construindu-se, modelandu-se dintr-un material cu plasticitate; exista tendinta de a aprecia mai mult sculptura directa, in material definitiv, fara folosirea (modelarea) prealabila in lut; de regula statica, in sculptura secolului XX au aparut si forme sculpturale dinamice de tipul mobilurilor sau sculpto-arhitecturilor actionate electric si, respectiv, eolian; v. volum.

sculptura mica

v. statuie

semantica tentelor pure

v. culori semnificante

semnificatii (coloristice, liniare)

(fr. signification - sens), sensuri sau intelesuri in sine - prezente, de regula, in contexte compozitionale care le influenteaza - ale principalelor calitati cromatice si liniare; sin.: semantica (coloristica, liniara, a formei spatiale); v. culori semnificante.

sgrafitare

(it. sgrafitto - zgariat), tehnica de arta murala care se bazeaza pe suprapunerea a doua-trei straturi subtiri de ipsos - fiecare de alta culoare, cel de deasupra fiind, de regula, alb - in care se graveaza ( se adancesc) parti din desenul compozitiei pentru a iesi la iveala partile corespunzatoare din straturile de desubt; folosita si astazi, sgrafitarea sporeste arsenalul mijloacelor tehnice ale artei de for public; procedeul, aplicat pe cartonul colorat - mai ales daca vopseaua a patruns putin si in adancime - poate purta numele de sgrafitofolie; v. murala (pictura-).

sgrafitofolie

v. sgrafitare

sinergie

v. sinestezie

suprafata-suport

materia! pe a carui fata se picteaza sau se deseneaza; in cazul picturii in ulei , pe panza sau carton, al temperei, pe zid sau pe lemn etc., se asterne in prealabil o preparatie speciala de osmotica legatura cu suportul (glet, grund); v. fresca, pictura, pictura pe lemn, pictura in ulei.

suprapunere

modalitate de compunere fie prin reducerea formei (scunsa partial, dupa necesitatile configurarii), fie reducand sau transformand cromatica unei pete prin acoperire pariala transparenta (procedeul fuziunii ori al acoperirii decorative a zonei suprapuse cu nuanta rezultata din amestecul celor doua pete); suprapunerea deschis (si diluat) pe inchis da aspectul de voal (velatura); v. transparenta, tensional (spatiu-).

straif

v. xilogravura

tehnica artistica

ansamblu de modalitati, reguli si procedee tehnologice, inventate, preluate, folosite creativ si, prin aceasta, perpetuate de-a lungul istoriei artei; v. instrumente, materia artei, procedee, reguli.

teorie

(gr. theoria - punct de vedere), in sens plastic - acel sumum de cunostinte gramaticale si tehnologice care fac posibila trecerea de la impulsul creativ la actul de creatie propriu zis, fara a anula sau diminua, prin aceasta, spontaneitatea, sinceritatea, autenticitatea creatiei; teorie este complementara talentului, fara de care nu e posibila Arta; v. alfabetizare vizualo-tactila, artist plastic, talent.

terminologie de atelier

v. vocabularul artei

termo-dinamice

culori calde si reci

teruri

v. pigment

urzeala

v. tapiserie

velatura

v. suprapunere

verni moale

v. gravura

vernisaj

v. vernisare

acord

atenuare a opozitiei dintre culori, linii, forme diferite, concepute sa fie alaturi sau in cuprinsul aceluiasi spatiu; acordul dintre doua culori diferite puse alaturi este posibil prin: tulburarea puritatii cromatice a uneia sau amanduorora din culori (rosu "acordat" cu verde prin stingerea stralucirii verdelui putin rosu sau cu o neculoare); acordul dintre doua linii (forme) diferite se realizeaza prin modificarea caracterului drept fata de cel curb, de pilda curband usor dreapta; pastrarea sau chiar accentuarea tensiunii, vibratiei unei juxtapuneri de elemente cantrare cere, dincolo de ea, o zona linistitoare, neutra, un acord la distanta (ex. un pasaj de valoare, un pasaj de factura etc.); in general, dimensiunile sau calitatile diferite intra in acord daca raportul calitatilor lor este egal sau seapropie de valoarea numarului de aur; v. analogie, armonie.

aparenta

(fr. apparent - vizibil), infatisarea exterioara, efemera, neesentiala, folosita doar ca pretext in arta; redarea exacta, fara omisiuni si adaosuri, deci impersonala a aparentei este predilectia pseudoartei; v. anecdotic, kitsch, trompe-l'oeil.

centru de interes

sctor (zona), forma, detaliu - subliniate intentionat prin modalitati precum: modulari liniare (subtire-gros), factura (cu sens evident directionat, aparent spontan etc.), contraste (cald-rece, inchis-deschis, pur-rupt, aglomerat-aerat, zgrunturos-lins, mare-mic etc.); intr-o compozitie pot fi mai multe centre de interes; ele sunt punctele nodale ale liniilor de forta ale compozitiei, locurile catre care tind celelalte forme, detalii lipsite de accente, mai linistite coloristic etc. si pe care nu le distingem in primul rand; sin.: nod de tensiune; v. compozitie deschisa, compozitie inchisa.

ex-libris

(in lat. - din carti), gen de miniatura realizata intr-o tehnica grafica (desen sau gravura), cu rol de coperta ilustrata, imaginea fabulativa sau simbolica fiind insotita obligatoriu de textul: ex-libris si numele persoanei sau institutiei care poseda cartea pentru care a fost creat ex-libris respectiv

experiment artistic

(lat. experimentum - incercare provocata), a) proces de creatie bazat pe modificarea intentionala, in conditii noi, a unor, "probleme" (structuri) cunoscute; b) criteriu de verificare practica a incercarilor de limbaj (inclusiv de tehnica) bazate pe ipotezele si datele teoriei (stiintei) artei plastice; in raport cu experienta artistica, experimentul artistic este latura mereu innoitoare, sursa de cunostinte a celei dintai.

expresivitate

(fr. expressivite - elocventa, vivacitate), exprimare impresionanta, deosebit de sugestiva; plenitudine pe care o degaja o compozitie plana sau spatiala in ansamblul ei; marca a unei personalitati artistice; v. expresie.

glazura

(germ. glasur - lustru), strat vitrificat, transparent, de acoperire a suprafetelor de ceramica sau de metal pentru a le proteja sau a le spori eleganta structurala prin pretiozitate tectonica; glazura colorata, adica pelicula obtinuta tot prin ardere din lacuri pe baza de rasini pigmentare si aplicata pe metale, are un nume propriu, email; sin.: smalt; v. ceramica.

aer

Val liturgic brodat folosit in cultul ortodox ca al treilea acoperamant al vaselor la Liturghie si decorat cu reprezentarea lui Iisus mort intins pe o lespede de piatra, uneori chiar cu Plangerea, de unde confuzia frecventa cu epitaful.

Ex. aer de la Radauti, aer de la Moldovita.

agheasmatar

In cultul ortodox, mic pavilion deschis asezat in fata bisericii, in care se face sfintirea apei.

Ex. agheasmatarul bisericii episcopale din Curtea de Arges.

altar

In cultul catolic, imaginea de cult care incununeaza masa altarului.

Este alcatuit din predela (un suport care poate fi pictat), compozitia centrala (uneori adapostita de un scrin) si un coronament.

Compozitia centrala poate fi realizata si numai din sculpturi.

In unele cazuri scrinul este inchis cu un fel de obloane numite voleuri, decorate cu sculpturi sau picturi.

In cazul in care iconografia este compusa din mai multe scene autonome, denumirea este de altar poliptic.

Ex: Transilvania - gotic tarziu: realizate de Toma din Cluj sau Johann Stoss din Sighisoara - Renastere: realizat de Vincencius din Sibiu - stil baroc: biserica manastirii din Sighisoara (johann Vest si Jeremia Stavronius - sculptor), biserica Sf. Mihail din Cluj (J. Nachtigall).

anafornita

In cultul ortodox, platou de metal pentru oferirea anaforei.

Are dimensiuni mari si este realizata din metale pretioase (argint aurit).

Exemplarele valoroase provin din Tara Romaneasca si Moldova, fiind adeseori comandate la Brasov sau Sibiu.

Ex: anafornita de la Bistrita - Vilcea, Trei lerarhi-lasi, Hurez (lucrata de Johannes Henning din Brasov).

ancadrament

Cadrul de lemn sau de piatra al unei deschideri, decorat cu profile sau reliefuri.

In romanic ancadramentul este in arc semicircular in retrageri succesive.

In gotic ancadramentul este in arc frant. in Renastere este dreptunghiular sau semicircular plat (fara retrageri).

Stilul brancovenesc prefera ancadramentul decorat cu vrejuri in relief.

arborele lui ieseu

Tema larg raspandita, ilustrand genealogia lui lisus Hristos dupa Evanghelia lui Matei, incepand cu leseu, stramosul regilor Iudeii.

Acesta apare adormit, iar din coapsa lui se desprinde un vrej de acant (mai rar de vita de vie), care descrie apoi medalioane de diverse marimi in care sunt reprezentati regii biblici, proroci si scene evanghelice.

Tema este intalnita prima oara in Romania in cadrul picturilor murale gotice din biserica de la Medias.

In pictura exterioara din Moldova A.I. este reprezentat pe toata inaltimea unei fatade laterale si pe o latime corespunzatoare (amploare unica pentru aceasta tema).

In decorul sculptat tema apare in cadrul altarului poliptic din Sebes (sec. 16) si mai ales pe iconostasele brancovenesti si mai tarzii.

arc

Element de constructie care descrie un traseu curb intre doua puncte de sprijin si care sustine un zid deasupra unei deschideri sau intareste intradosul unei bolti.

Este construit din caramida sau din piatra (caz in care este format din boltari si cheie de bolta).

Arcul are intrados, extrados si arhivolta. v. arc in plin cintru, arc frant, arc in acolada, arc trilobat, arc polilobat, arcin maner de cos, arc plat, arc de descarcare, arc dublou, arc ogival, arc diagonal, arc triumfal.

arc in plan cintru (semicircular)

De traditie bizantina, predomina la monumentele din Tara Romaneasca si Moldova din sec. 14 pana in 18, fiind definitoriu si pentru arhitectura romanica din Transilvania. v. arc.

arc frant

Format din doua segmente de cerc unite astfel incat intradosul are forme

concave, caracterizeaza arhitectura gotica din Transilvania sec 13 -16 aparand si la

ancadramentele multor monumente din Moldova (sec. 15-17) sau, sporadic, din Tara Romaneasca. v. arc.

arc in acolada

Format din alternarea unor segmente de cerc concave cu unele convexe,

simetric fata de axul vertical. v. arc.

arc trilobat

Format din intretaierea a trei arce de cerc.

Apare cel mai timpuriu in Transilvania, la unele portale gotice timpurii, devenind insa foarte frecvent abia in sec. 18 in Tara Romaneasca.

Uneori partea sa centrala poate fi o acolada. v. arc.

arc polilobat

Format prin intersectia mai ultor arce de cerc.

Apare in Transilvania la unele portale gotice tarzii, iar in Tara Romaneasca tot in sec. 18. v. arc.

arc in maner de cos

Format din trei arce de cerc de raze inegale al caror traseu este continuu, este caracteristic variantelor sudice ale goticului tarziu, dar apare si in arhitectura medievala balcanica.

In Tara Romaneasca apare in sec. 17-18 cu precadere la deschiderile ferestrelor constructiilor civile.

Sinonim: arc subanaltat. v. arc.

arc plat

Are aspectul unui lintel alcatuit din boltari, care se racordeaza curb la montanti.

Este frecvent in arhitectura civila din Tara Romaneasca si Moldova in sec. 17-18. v. arc

arc de descarcare

Asezat deasupra unei grinzi pentru a prelua sarcina zidului de deasupra; in mod curent la bisericile ortodoxe intre acest arc si lintelul portalului este amplasata firida cu icoana hramului.

arc dublou

Arc dispus transversal sub intradosul unei bolti, in vederea sporirii rezistentei.

Marcheaza limitele unei travei, inclusiv in cazul boltilor in cruce pe ogive.

Caracteristic romanicului si goticului apare in Transilvania intre sec. 13-14, dar si in Moldova, la bisericile tip sala boltite semicilindric din sec. 14-15. v. arc

arc ogival

Apare intotdeauna in perechi de arce intersectate in cheia de bolta, ca sprijin al muchiilor unei boltiri in cruce.

Apare inca din arhitectura romanica tarzie, dar devine definitoriu pentru cea gotica.

Sistemul crucii de ogive permite descarcarea greutatii boltii doar in cele patru puncte de sprijin din colturile travei, deci devine posibila practicarea de ample deschideri in peretii care sunt scutiti de functie portanta.

Ogivele au si o functie si decorativa, din ce in ce mai accentuata, profilele lor mergand de la dreptunghi in faza initiala pana la forme complicate in perioada finala, cand sistemul constructiv in sine este inlocuit de cel al retelelor de nervuri. v. arc

arc diagonal (piezis)

Intalnit in arhitectura moldoveneasca in sec. 15-17, ca parte a sistemului de boltire aparte al acesteia.

Deasupra arcelor si pandantivilor nu urmeaza tamburul sau calota, ci sunt interpuse inca patru mici arce, sprijinite pe cheile de bolta ale celor mari.

Ele sunt paralele cu diagonalele patratului pe care il acopera boltirea, de unde si denumirea lor (v. bolta moldoveneasca). v. arc

arc triumfal

Arcada care separa altarul de restul biserici. v. arc

arcada

Unul sau o serie de arce si elementele de sprijin corespunzatoare (montanti, coloane, stalpi).

Intra in compozitia ferestrelor, portalurilor, pridvoarelor, foisoarelor, porticurilor si podurilor, ca element de structura.

A. oarba este numita arcada a carei deschidere este inchisa de

zidul pe care este aplicata in scop decorativ.

arcatura

Succesiune de arcade oarbe care decoreaza fatada unui edificiu.

Caracteristica romanicului (arcatura de sub cornisa), patrunde in Moldova in sec.15-16 (trei registre de arcade de dimensiuni din ce in ce mai scazute: arcade, firide si ocnite) si in Tara Romaneasca, in sec. 14, generalizandu-se in sec. 16 (specifica este realizarea arcaturilor prin utilizarea caramizii profilata semicircular - arcade desenate pe suprafata zidului de catre toruri).

arhivolta 1

Conturul tralseului unui arc pe fata lui verticala.

Este de obicei decorata cu profiluri sau reliefuri plate.

In Tara Romaneasca este specified usoara retragere a a. fata de planul arcului sau arcaturii.

arhivolta 2

Detaliu arhitectonic prin care este conturat la exterior traseul unui arc pe fata lui verticala.

Este de obicei decorat cu reliefuri plate sau cu profile, si denumirea se utilizeaza uneori pentru decoratia insasi.

0 tratare caracteristica apare In Tara Romaneasca, prin usoara ei retragere fata de planul general al arcului sau al arcaturii (a. intranda).

banda lombarda

Element decorativ constituit din mai multe benzi verticale (lesene) scoase in relief plat fata de suprafata zidului si reunite in partea superioara, sub cornisa, de arcaturi mici.

Este specific romanicului.

bedernita

Piesa de vesmant arhieresc, de forma romboidala, suspendata cu un cordon la inaltimea genunchiului drept.

Este decorata cu o scena religioasa.

Ex: b. de la Tismana(1381-1 389), b. de la Putna (sec. 15).

Sinonim: epigonation.

bolta semisferica

v. calota

bolta in sfert de sfera

v. conca.

bolta semicilindrica

Are aspectul unei jumatati de cilindru, este sprijinita pe zid continuu.

Frecventa in arhitectura bizantina, intalnita la noi din sec.13 pina in sec.18.

bolta in sfert de cilindru

Se caracterizeaza prin faptul ca extremitatea superioara se sprijina lateral pe un zid iar cea inferioara este continuata direct de zidul de sprijin.

Rara in arhitectura romaneasca medievala.

bolta in maner de cos (turtita)

Are profilul unei jumatati de elipsa sectionata de-a lungul axei lungi.

Frecventa in arhitectura baroca, pentru spatiile mici.

bolta in cruce

Rezulta din intersectia perpendiculara a doi semicilindri, muchiile intoarse spre interior formand pe intrados o cruce.

Specifica este descarcarea greutatii de-a lungul muchiilor, ceea ce permite perforarea zidurilor de sprijin.

Frecventa in arhitectura romanica transilvaneana.

bolta in cruce pe ogive

Perfectionare a b. in cr., prin consolidarea de-a lungul muchiilor cu o cruce de ogive.

Apare in arhitectura romanica si este perfectionata in sec. 12-13, devenind specifica arhitecturii gotice.

Folosita la noi prima oara in Transilvania, la monumentele realizate de santierele cisterciene, se intalneste in sec. 14 la monumentele stilului gotic matur, fiind abandonata din sec. 15 in favoarea b. pe nervuri.

In Tara Romanesca si Moldova apare sporadic, la monumentele catolice sau in arhitectura civila.

bolta pe nervuri

Varianta a b. in cr., are ca specific intarirea sau doar decorarea intradosului cu nervuri de piatra sau ceramica, dispuse in forma de stea (b. stelata), de raze (b. raionanta) sau in retea (b. in retea); apare in Transilvania din sec. 15 pana in prima jumatate a sec. 16.

bolta manastireasca

Rezulta, ca si b. in cr., din intersectia a doi semicilindri, dar muchiile sunt intoarse spre extrados, iar greutatea se descarca pe toata lungimea zidurilor.

Apare tot in romanic, la noi este rar intalnita ("in sec. 17-18 apare in boltirea camerelor de locuit sau constituie elementul de baza pentru construirea b. cu penetratii).

bolta cu penetratii

Derivata a b. simple, prezentand particularitatea intersectarii (penetrarii) zonelor periferice cu forme semicilindrice sau conice, care descriu pe peretii de sprijin contururi de lunete.

Penetratiile pot avea rol functional (golul unei usi sau ferestre) sau doar decorativ (cu precadere in sec. 17-18).

boltar

Bloc de piatra special prelucrat pentru a construi un arc sau o bolta, forma fiind dictata de pozitia sa in traseul arcuit (intrados curb, fete laterale taiate inclinat).

Daca una din fetele b. este vizibila, ea poate fi decorata in relief.

B. pot fi realizati si din pietre variat colorate, cu muchiile taiate ondulat sau in alte trasee decorative (procedeu al arhitecturii islamice, intalnit in mod exceptional si in Tara Romaneasca in sec.16).

brau

Element in relief care imparte fatada in doua registre.

Realizat din piatra – uneori decorata cu reliefuri – caramida sau stucatura, poate avea profile variate (in torsada, motiv numit si funie rasucita, respectiv tor subliniat, deasupra si dedesubt, de caveti – cavet = profil concav, cu traseul in sfert de cerc – sau de dinti de fierastrau) fiind uneori si pictat.

Caracteristic mai ales arhitecturii din Tara Romaneasca, care influenteaza la sfarsitul sec. 16 Moldova; in Transilvania apare la monumentele romanilor.

brocart

Tesatura grea de matase cu fir de aur si argint, decorata, prin combinarea mai multor sisteme de urzeala si bateala, cu motive florale care se detaseaza in relief usor.

Folosit in evul mediu pentru costumele de lux.

careu

Intr-o bazilica, traveea unde se intersecteaza nava principala si transeptul, tratata monumental (este boltit in cupola sau are turn-lanterna).

carja episcopala

Baston lung, decorat cu aplicatii din metal pretios, in semn al ierarhilor; la ortodocsi partea superioara este un brat transversal ale carui capete au forma de serpi (aluzie la toiagul lui Aaron, din Vechiul Testament), in timp ce la catolici carja se inchele recurbat, ca la toiegele cu carlig ale pastorilor, uneori cu o voluta decorativa.

ceramica monumentala

Denumire generala a elementelor de ceramica – discuri, butoni, placi, caramida smaltuita – care intra in compunerea decorului fatadelor sau pavimentului.

Discurile apar pentru prima data in sec. 14 la arhivoltele arcaturilor fatadelor (procedeu balcanic).

Ulterior utilizarea lor in Tara Romaneasca scade.

In Moldova se ajunge la o formula originala in sec. 15: o friza de trei randuri de discuri (cu diverse motive heraldice, zoomorfe – adesea fantastice – si antropomorfe) sub cornisa, alte discuri punctand spatifle dintre arcaturile firidelor; pe fatade sunt dispuse brauri si benzi verticale de caramida smaltuita.

Caramida smaltuita apare in Moldova in sec. 14, ca influenta baltica, fiind utilizata in sec, 15 pentru ritmarea fatadelor.

In Tara Romaneasca ea apare in decorul fatadelor foarte rar (exceptie: biserica manastirii Cobia (1572), ale carei fatade sunt in intregime placate cu caramizi smaltuite).

In cadrul pardoselilior si, mai rar, a placarii zidurilor interioare, caramida smaltuita a fost utilizata pe tot teritoriul Romaniei.

Placile de ceramica smaltuita, uneori decorate cu motive identice cu cele ale cahlelor, au fost utilizate cu precadere pentru placarea zidurilor interioare, mai rar pentru decorul exterior.

La sfarsitul sec. 16 gustul pentru decorul exterior cu ceramica smaltuita reapare in Moldova si influenteaza apoi si Tara Romaneasca.

cina din mamvri

Evocarea unui episod din Vechiul Testament, cand Sfanta Treime, sub infatisarea a trei oameni, s-a revelat lui Avraam si sotiei sale Sara, care si-au manifestat ospetia invitandu-i la masa.

Cei trei oaspeti sunt reprezentati ca ingeri.

clisiarnita

Cladire a ansamblurilor manastiresti in care se pastreaza vestmintele si inventarul bisericesc de ceremonie; folosita uneori si pentru cazarea unor oaspeti.

Are de obicei o singura incapere, dar exista si cazuri in care rolul de resedinta temporara este foarte clar, c. fiind formand o constructie ampla.

contraabsida

Absida situata in partea vestica a unei biserici, pereche cu cea a altarului; apare la doua biserici de sec. 15 din Transilvania si la altele cateva de sec. 15-16 din Moldova (Balinesti, Dragomirna).

contrafort

Masiv de zidarie adosat la exteriorul unei constructii in scopul de a-i asigura stabilitatea.

Este compus dintr-un soclu si una sau mai multe retrageri acoperite cu placi de piatra.

Apare in romanic si gotic, preluand impingerile boltilor in zonele de maxima solicitare (corespunzand in interior arcelor dublou).

Intalnit in Transilvania, este preluat in Moldova, unde este adaptat edificiilor religioase de traditie bizantina, fiind intalnit pana in sec. 17.

Apare si in Tara Romaneasca, la edificii catolice sau, prin influenta moldoveneasca, la unele biserici din sec. 16.

cor

La monumentele de cult catolic, spatiul dintre absida si corpul basilical, unde se aflau stranele calugarilor sau pentru clerul secundar.

Apare in Transilvania, in romanicul tarziu si cuprinde de obicei o singura travee boltita semicilindric sau in cruce; in goticul timpuriu se impune boltirea in cruce pe ogive, iar in goticul matur si tarziu corul se amplifica (3-5 travee).

cornisa

Partea superioara a unui zid, scoasa in relief.

Provine din arhitectura antica, cunoscand o mare diversitate in evul mediu; in arhitectura romanica si gotica timpurie, este proeminenta, sustinuta pe mici arcuri pe console; in goticul matur are profile puternice dar simple, fiind lucrata din blocuri lungi de piatra; in arhitectura Renasterii are profile bogate, tencuite sau stucate, fiind

scoasa mult in relief, pastrand acest aspect si in epoca baroca; in zona de influenta bizantina este realizata din siruri de caramida in dinti de fierastrau.

In Tara Romaneasca exceptii de la aceasta regula intalnim la Dealu si manastirea din Curtea de Arges – c. de piatra bogat decorate.

In Moldova monumentele nu au c. sau au c. de tip gotic; mai tarziu, in sec. 17, apar c. bogat decorate cu motive caucaziene (Trei lerarhi) sau baroce (Golia), pastrate pana in sec. 18.

cortile

In arhitectura occidentala, curtea interioara descoperita, tratata decorativ si adapostind fantani sau grupuri statuare, mai ales in cadrul castelelor.

croseta

Ornament de forma unei frunze stilizate scos in relief si recurbat spre interior.

Caracteristic decorului gotic, la capitele, frontoane si pinacli, apare in Transilvania la capitelurile goticului timpuriu (santiere inrudite cu cel de la Carta) si la pinacli in goticul tarziu.

deambulatoriu

(lat. deambulatio = circulatie, plimbare), In arhitectura occidentala, spatiu care asigura circulatia in jurul corului si absidei, in prelungirea navelor laterale, amplificat uneori de capele laterale.

Apare la bisericile romanice de pelerinaj, mentinandu-se si in gotic.

Tot d. este numit si porticul acoperit care inconjoara curtea interioara a unei manastiri catolice.

dinti de fierastrau

Motiv realizat din caramizi de format special sau caramizi simple dispuse cu un colt spre exterior, mai rar cioplit din piatra.

De provenienta bizantina, apare in Tara Romaneasca, la cornise si apoi pentru a sublinia torul braului median; ca influenta munteneasca, il reintalnim In Moldova si Transilvania.

Desi romanicul preluase acest motiv bizantin, bisericile romanice din Transilvania nu sunt decat rar decorate astfel.

drum de strada

Amenajare defensiva la nivelul meterezelor, asigurand circulatia aparatorilor.

Este de obicei sprijinit pe console sau arcuri de zidarie, fiind acoperit cu o copertina usoara.

dvera

Draperie brodata asezata la usile imparatesti si diaconesti ale iconostasului, primind un decor cu iconografie variabila.

epitrahil

Vesmant de cult specific preotilor si episcopilor in cultul ortodox, o esarfa brodata purtata peste stihar, in jurul gatului, fiind lasata sa atarne lateral in parti egale, prinse pana la poale cu bumbi.

Iconografia e foarte variata, nucleul, in zona mediana – purtata in dreptul cefei – fiind de obicei reprezentarea temei Deisis, flancata spre extremitati de reprezentari de sfinti, cu precadere Apostoli, sau praznice ale Bisericii.

La extremitati pot fi reprezentati donatorii.

In cultul catolic are drept corespondent etola.

erminie

Culegere de recomandari tehnice pentru pictori, cuprinzand si indicatii iconografice, insotita adesea de un caiet de modele.

exonarthex

Spatiu care precede narthexul (pronaosul), ca incapere distincta, inchisa cu ziduri, sau deschisa pe stalpi sau coloane.

Sinonim: pridvor, tinda.

extrados

Partea exterioara, convexa, a unui arc sau a unei boltiri, opusa intradosului.

ferecatura

Imbracaminte din metal pretios, aplicata, integral sau partial, pe obiecte de cult: icoane, copertile evangheliarelor, raclele moastelor, cruci de mana.

Sunt confectionate prin ciocanire, gravare, cizelare, aplicare de pietre pretioase si email.

ferula

Spatiu introductiv al bazilicilor occidentale, avand aceeasi semnificatie, in principiu, cu pronaosul (narthexul).

In Romania, unicul exemplu estef de la Sibiu, din sec. 15, trinavata, cu trei travei care servea si ca spatiu funerar (asemeni narthexului in bisericile ortodoxe); aici aveau loc de asemenea intruniri ale particiatului sibian (patriciatul = elita politica si economica a sasilor).

filigran

Telinica a orfevrariei, prin care se realizeaza un decor dantelat din fir de aur sau argint, in reteaua caruia pot fi inserate pietre pretioase sau boabe de email.

firida

Adancitura in grosimea unui zid, incheiata in arc, cu sectiunea patrulatera.

In interiorul bisericilor adaposteste morminte (in acest caz se numeste arcosoliu) sau spatii liturgice (proscomidiarul, diaconiconul).

In arhitectura moldoveneasca formeaza decorul exterior, intr-un singur registru sub cornisa sau in registre etajate pe peretii absidelor.

Sinonim: nisa.

fleuron

Ornament terminal in forma de floare de crin stilizata, specific goticului.

De obicei incheie pinaclii si portalele.

foisor

Etajul deschis pe mai multe laturi al unui decros al fatadei, principal element de decor al fatadei in arhitectura laica medievala romaneasca.

Tot f. se numeau pavilioanele de gradina si, prin extensie, turnurile prevazute la ultimul nivel cuf.

friza

Sistem de ornamentare care presupune desfasurarea in flux continuu pe orizontala a compozitiei iconografice sau a motivului decorativ.

frontispiciu

Compozitie ornamentala (entrelacs sau motive vegetale) in partea superioara a unei pagini de manuscris, precedand textul.

fronton

Element de incununare a fatadei unui edificiu cu acoperis in doua ape, preluat de arhitectura romanica si gotica (in cadrul caruia este numit de obicei pinion), care prefera insa formele triunghiulare inalte, chiar foarte ascutite, in cazul goticului tarziu.

Renasterea revine la formele antice (triunghi nu foarte inalt), introducand si f. curb; f. poate aparea in Renastere si deasupra ferestrelor sau usilor.

garlici

Acces dinspre curte spre pivnita, in panta; situat de obicei sub foisor.

gravura in lemn (xilogravura)

Tehnica in care pe o placa de lemn este incizat modelul care va fi reprodus prin tiparire.

Este singura tehnica de gravura utilizata in perioada noastra medievala, in atelierele de tipografie, pentru realizarea viginetelor, initialelor si frontispiciilor.

In sec.17, in centrele tipografice se utilizeaza placi cu reprezentari iconografice inspirate de erminii.

gropnita

In arhitectura bisericilor moldovenesti, incapere boltita, intre naos si pronaos (narthex), destinata mormintelor ctitorilor, uneori este mai scunda decat restul bisericii, avand la nivelul superior o alta incapere, pentru depozitarea a obiectelor mai rar utilizate in cult, numita curent tainita.

Apare doar la biserici de manastire, ctitorii voievodale - numai domnii aveau privilegiul unei asemenea inhumari; unic este cazul de la Humor, unde in ctitor este boierul Teodor Bubuiog, care a si fost inmormantat in gropnita.

heraldica

Stiinta care se ocupa cu regulile de alcatuire, descriere si interpretare a stemelor, blazoanelor si emblemelor.

hetimasia (tronul hetimasei)

Numita si Tronul pregatirii (gr. etimasia = pregatire), reprezentare iconografica ce apare in cadrul Judecatii de Apoi sau de sine statatoare, ca simbol al Sfintei Treimi (un tron gol, pe care se afla Evanghelia, Sfantul Duh sub chip de porumbel, iar in spate, Crucea rastignirii).

heruvim

Inger ca bust, cu una sau mai multe perechi de aripi.

iisus in glorie

Reprezentarea lui Hristos in mandorla de lumina, tornand pe curcubeu, uneori incadrat de simbolurile evanghelistilor (caz in care poarta denumirea de Tetramorf).

Apare frecvent in sculptura timpanelor si in pictura absidelor romanice, dar este de sursa bizantina, intalnindu-se si in pictura de traditie rasariteana.

intarsie

Tehnica decorativa specifica artei lemnului, in special ebenisticii (realizarea de mobilier

de lux), constand in incrustarea in placa de fond a unor motive taiate in os, fildes, sidef, baga, lemn de esenta diferita sau metale diverse.

Apare la noi in Transilvania, sub influenta Renasterii, la inceputul sec. 16.

intrados

Partea interioara, concava, a unui arc sau a unei boltiri, opusa extradosului.

incrustare

Realizarea unui traseu decorativ pe o suprafata, prin excizare, urmand ca in aceasta adancitura sa fie fixat un material contrastant cromatic (de exemplu, gresie incrustata cu marmura, bronz incrustat cu aur).

Sinonim: damaschinaj.

Un caz aparte il reprezinta intarsia (termenul se aplica doar lemnului).

inger

Fiinta creata de Dumnezeu in cadrul lumii nevazute, ceresti.

Ingerii sunt slujitorii lui Dumnezeu si vestitorii sai (gr. angelos = vestitor), fiinte inermediare intre lumea transcendenta si cea terestra.

invelitoare de mormant

Piesa textila de forma dreptunghiulara folosita in Moldova, probabil pentru acoperirea lespezilor funerare voievodale din interiorul bisericilor.

Sunt confectionate din brocart si cuprind, in campul central, portretul monumental al defunctului, si un chenar cu inscriptia funerara (uneori portretul lipseste).

lacrimar

Copertina de piatra in panta accentuata, acoperind retragerile unui zid pentru a asigura scurgerea apelor de ploaie; intalnita mai ales contrafortii gotici.

lucarna

Deschidere semicirculara sau triunghiulara a unui pod, in vederea aerisirii si iluminarii; frecvente inca din gotic, ajung sa aiba rol decorativ mai ales in baroc.

maforion

Val care acopera capul si umerii femeilor maritate, in costumul bizantin; confectionat din matase sau land subtire, m. era alb, rosu, albastru sau verde; apare frecvent in pictura.

maica domnului "induratoarea"

Denumire data reprezentarii Mariei cu Pruncul in cadrul unei compozitii de tandra imbratisare, cu obrazurile alipite; exista doua variante principale ale acestei teme iconografice, de veche traditie bizantina:

1. Eleusa, in care figurile au o expresie grava, chiar trista;

2. Glikophilousa, in care figurile au o expresie vioaie, surazatoare; in pictura murala romaneasca, M. D. "I". apare prima oara in Transilvania, la Strei (sec. XIV) si Remetea – Bihor (sec. XV), pentru a se bucura de o particulara popularitate in pictura moldoveneasca din sec. XV – XVI (Balinesti, Neamt, Baia, SE Gheorghe – Suceava, Moldovita, Humor); in pictura de icoane apare mai rar, notabila fiind Eleusa de la manastirea Bistrita – Neamt (sec. XVII).

mansarda

Pod de casa cu acoperisul frant, care permite amenajarea unor camere de locuit ale caror ferestre sunt un fel de lucarne mai mari; atribuita gresit arhitectului francez Fr. Mansard (1598 – 1666), inventia in, apartine perioadei gotice; in tara noastra, m. apare pentru prima data in Transilvania in sec. XVIII, in cadrul arhitecturii baroce (palatul Banffy).

martyricon

Denumire data mormintelor de martiri, care pot avea aspectul unei capele izolate sau al unei cripte amenajate sub absida unei bazilici; singurul m. pastrat la noi este de tip cripta si se afla la Niculitel (jud. Tulcea); cuprinde moastele martirilor Zotikos, Attalos, Kamasis, Filippos (+ 319).

masa altarului

Masa de piatra asezata in absida altarului intr-o biserica ortodoxa; intr-o biserica catolica, masa pe care se aseaza un altar; sub m. a. (sau in corpul ei) se afla depus un relicviar; uneori este decorata cu reliefuri si are inscriptii; in biserica catolica se numeste si mensa; la ortodocsi se numeste pristol.

manastire

Ansamblu de constructii care serveste activitatii unei colectivitati calugaresti; in cultul ortodox, m. are in centru biserica, iar in ei, constructiile anexe (chilii, trapeza, paraclis, turnul – clopotnita etc.); de obicei, ansamblul este inconjurat de ziduri de aparare

intarite cu turnuri (Sucevita, Dragomirna, Strehaia etc.); in apropierea unei m. poate exista o bolnita (spital) cu paraclis (biserica bolnitei); la M. de cult catolic, biserica se afla pe una din laturile curtii interioare.

meandru

Ornament alcatuit din linii drepte care urmeaza un traseu frant in unghiuri drepte, cu aspect de carlige care se intrepatrund; meandrul spiral si meandrul in val sunt variante, constituite din linii curbe urmand un traseu sinuos.

mitra

Acoperamant somptuos de cap, purtat de inaltii prelati in timpul ceremonialului religios; confectionat din tesaturi fine, cu broderii cu fir de aur, cu aplicatii de perle sau pietre pretioase, uneori numai din aur.

modenatura

Denumire data in general proportiilor si formelor diferitelor profiluri (muluri) care compun decoratia arhitectonica; difera de la o epoca artistica la alta, studiul ei fiind un instrument de datare a materialului arheologic sau a monumentelor cu istorie incerta.

nervura

Element constructiv de sustinere alcatuit din piese lungi de piatra (sau de ceramica) profilata si care intra in compunerea scheletului unei bolti gotice fie pentru crucea de ogive, fie pentru reteaua boltilor stelate caracteristica goticului tarziu; initial masive si cu profile simple, n. au evoluat spre profile complicate si s-au subtiat tot mai mult, rolul lor devenind prevalent decorativ in faza tarzie a goticului.

omofor

Piesa a vesmantului liturgic arhieresc, de forma unei fasii lungi de stofa brodata; se poarta peste sacos, petrecut in jurul umerilor cu una din extremitati cazuta liber in fata, iar cealalta in spate.

orant(a)

Personaj reprezentat cu bratele ridicate in laturi, in semn de rugaciune; mod obisnuit de reprezentare in pictura paleocrestina din catacombe, unde simboliza sufletele defunctilor, pastrat apoi in pctura de traditie bizantina ("Maica Domnului oranta" zisa si "Vlahernitissa", pictata de obicei pe bolta pronaosului).

orar

Piesa de vesmant liturgic diaconesc, de forma unei lungi fasii de tesatura brodata care se poarta pe umarul stang, deasupra stiharului.

panaghiar

Obiect liturgic caracteristic cultului ortodox, alcatuit din doua discuri unite printr-o balama care se suprapun inchizandu-se ca un diptic; este purtat pe piept de catre arhierei si foloseste la ridicarea panaghiei (prescurei) in cadrul unei anumite slujbe; confectionat din metale pretioase si decorat cu imagini religioase.

pantocrator

Tema iconografica de origine bizantina, nelipsita din bisericile medievale romanesti; consta in reprezentarea lui lisus pe tron, cu Evanghelia in mana si binecuvantand (in cazul icoanelor imparatesti) sau din reprezentarea lui lisus bust de dimensiuni monumentale pe cupola naosului; constituie cheia de bolta a iconografiei naosului.

paraclis

Biserica mica care face parte din ansamblul unei curti domnesti (boieresti) sau dintr-un complex monastic.

parament

Suprafata exterioara a unui zid, a carei expresie plastica rezulta fie din materiale de constructie aparente, fie din placajul ori tencuiala de finisaj (ex.: p. din piatra alternata cu caramida, p. din caramida alternata cu panouri de tencuiala etc.)

patrulob

Motiv decorativ asemanator trifoiului cu patru foi, caracteristic ornamenticii gotice, atat ca forma de camp compozitional, cat si ca motiv in sine.

pilastru

Stalp angajat unui perete, cu o decoratie care interpreteaza in plat elementele de compozitie si de profilatura specifice unei coloane; poate avea functie de rezistenta sau de ornament.

plangerea lui iisus

Tema iconografica de origine bizantina, reprezentand punerea in mormant a lui lisus si jelirea lui; frecventa in pictura si broderia medievala din tarile romane; prezenta mai ales in decoratia epitafelor.

portal

Intrare monumentala intr-un edificiu, cu un ancadrament bogat profilat sau decorat cu reliefuri, constituind un element de podoaba pentru fatada; in general, un p. este alcatuit din doi montanti, un lintel, un timpan si un arc de descarcare.

portic

Galerie deschisa cu acoperisul sustinut de coloane sau de pilastri; situat la parterul constructiilor, are rol de spatiu de tranzitie intre interior si exterior; cand este incorporat la parterul unui edificiu monumental din epoca Renasterii, p. se confunda cu loggia.

pronaos

Incaperea care precede naosul bisericilor ortodoxe; pina in sec.XVI, era separat de naos printr-un perete plin strapuns de o usa.

Sinonim: narthex.

proscomidie

Anexa a incaperii altarului la o biserica ortodoxa, situata pe latura de nord a altarului, destinata oficiului secret; este pandant cu diaconiconul.

Sinonim: prothesis.

psychophor

(gr. psychi "suflet" si phoreo "a purta"), denumire data ingerilor sau patriarhilor (Avraam, Isaac, Iacob) reprezentati in tema "Judecatii de Apoi" purtand sufletele celor drepti.

racla

Cutie de lemn sau din metal in care sunt pastrate moastele unui sfant; initial din lemn si pastrand forma unui sicriu, a dobandit ulterior forma unui cufar paralelipipedic executat din metale pretioase si bogat decorat, frecvent cu imagini din viata sfantului respectiv.

rampant

Termen de heraldica indicand un insemn animalier reprezentat ridicat pe labele din spate si urcand pe diagonala scutului.

refectoriu

Denumire data salii de mese dintr-o manastire catolica; deseori tratat in forme monumentale, era unul dintre spatiile reprezentative ale unui ansamblu monastic; la o manastire ortodoxa, sala de mese se numeste trapeza.

registru

In arhitectura , arte plastice si decorative - zona orizontala de decoratie cuprinsa intre doua chenare sau delimitata doar compozitional.

relicvariu (relicviar)

Caseta portativa sau cutie de mari dimensiuni folosita pentru pastrarea unor relicve sfinte (de obicei fragmente de oseminte); executat din metale pretioase si bogat decorat, poate fi o importanta lucrare de argintarie, imitand uneori forma relicvei continute.

retragere

Denumire data dispozitiei elementelor unei constructii care sunt situate in adancime fata de planul fatadei principale.

rezalit

Element de zidarie care se detaseaza din fata unui edificiu, fie in scopul intaririi rezistentei (ex. contrafortul), fie pentru a masca un volum interior.

ripida

Evantai liturgic folosit la marile ceremonii religioase ortodoxe in prezenta marilor prelati; executat din metal pretios, reproduce imaginea unui serafim, iar pe suprafata sa sunt reprezentate diferite scene biblice.

rotulus

Pergament in forma de fasie lunga care poate fi infasurata ca un sul; este forma obisnuita a vechilor manuscrise in orientul mediteranean.

rustica

Zidarie executata din blocuri masive de piatra a caror fata exterioara este cioplita brut, mai ales pentru soclu sau patter.

sacristie

Anexa a sanctuarului caracteristica bisericilor catolice; situata de obicei pe latura nordica a corului, are aspectul unei incaperi dreptunghiulare, boltita sau tavailita, si serveste la depozitarea vesmintelor liturgice, a vaselor de cult si la pregatirea oficiilor.

sala capitulara

Sala de adunare in manastirile catolice; initial destinata adunarilor consiliului de conducere, a fost ulterior folosita si pentru festivitati fara caracter religios propriu-zis.

scara lui iacob

Tema iconografica ce ilustreaza doua episoade din Vechiul Testament („Visul lui lacob" si „Lupta lui Iacob cu ingerul"), avand semnificatia puritatii si tariei credintei; reprezentata de obicei in altar.

scara lui ioan climax (ioan sinaitul, ioan scararul)

Tema iconografica cu continut moralizator teologal, elaborata in mediul monastic al muntelui Sinai; ilustreaza treptele virtutii pe drumul spre mantuire.

scriptoriu

Atelier de caligrafie si miniatura, ce functiona de obicei in cadrul unei manastiri sau pe langa o cancelarie nobiliara.

serafim

Inger de foc cu 3 perechi de aripi care, potrivit mitologiei ebraice si crestine, face parte din garda cereasca; reprezentat numai cu cap si aripi, apare deseori numai in culoarea focului; sta la baza schemei compozitionale a ripidei.

sgrafitto

Tehnica a decoratiei murale, de origine italiana, constand din suprapunerea unor tencuieli divers colorate si apoi din degajarea, potrivit unei compozitii stabilite, a stratului de la suprafatà, pentru a lasa vizibila culoarea stratului de fond; se obtine un efect asemanator cu basorelieful.

simbolurile evanghelistilor

In mod curent in iconografia medievala cei patru evanghelisti sunt insotiti de simbolurile lor sau substituiti de acestea: Matei cu ingerul, Marcu cu leul, Luca cu taurul, Ioan cu vulturul.

stihar

Vesmant liturgic cu aspect de tunica lunga, cu maneci, purtat de clerul ortodox, indiferent de treapta; deasupra se imbraca restul vesmintelor liturgice specifice rangului.

strana

Banca monumentala cu spatar inalt si compartimentata prin rezematori intermediare in 2

sau mai multe locuri; sunt lucrate din lemn si pot fi decorate cu motive geometrice sau vegetale.

sindrila

Lame din lemn dreptunghiulare sau avand o extremitate taiata in unghi, in coada de randunica, sau rotunjita, utilizate ca material de acoperire a constructiilor sau de invelire a peretilor la exterior; in functie de zona, dimensiuni, forma, se mai numeste sita, dranita, prastila etc.

tabernacol

Nisa practicata in peretele nordic al sanctuarului unei biserici catolice sau constructie aparte din piatra sau din lemn, destinata pastrarii cuminecaturii (Sf. Sacrament); este legat mai ales de goticul tarziu; pot fi valoroase prin decoratie.

tambur

1. bloc de piatra care face parte din fusul unei coloane.

2. corpul cilindric sau poligonal al unei turle; sprijinit pe o baza si sustinut de cele 4 arce mari, cu ajutorul pandantivilor sau trompelor, t. sustine la randul sau cupola.

taumaturg

Denumire data sfintilor facatori de minuni; iconografia romaneasca ii reprezinta

mai ales pe sfintii doctori Cosma si Damian.

tiara

Coroana de ceremonie purtata in trecut de papi; de origine orientala, este alcatuita dintr-o calota inaltà, pe suprafata careia se etajeaza 3 coroane, insemn al triplei puteri papale.

tor

Mulura convexa, de obicei cu profil semicircular; utilizat in muluratia arhitectonica romanica, la decorarea arhivoltelor, in cea gotica la formarea nervurilor; mult folosit si in decorul arhitectural din Tara Romaneasca; in trasee prelungi sau descriind arcaturi pe fatade, se mai numeste si ciubuc.

torsada

Motiv ornamental avand aspectul unei funii rasucite; mult utilizat in artele aplicate si in arhitectura, unde se aplica mai ales coloanelor, dar si braielor ce impart fatadele.

trapeza

Denumire data salii de mese la o manastire ortodoxa; uneori are proportii monumentale, este decorata cu picturi murale, poate avea o absida pe rasarit.

travee

Sectiune dintr-o constructie cuprinsa intre patru puncte de sprijin, corelate direct (stalpi, coloane, pilastrii etc.) si are autonomie constructiva si un regim propriu de boltire; navele unei bazilici sunt alcatuite din mai multe travee.

tribuna

Galerie situata intr-o biserica la etajul navelor laterale, fie suspendata ca un balcon, fie pe latura de vest, fie in lungul zidurilor navei; uneori este amenajata la etajul turnul vestic sau intre turnurile vestice; caracteristica arhitecturii romanice, in Transilvania este mai frecventa pe latura de vest.

triptic

Obiect de cult (icoana, altar) alcatuit dintr-un panou pe care sunt reprezentate trei imagini autonome, sau ansamblu de trei panouri, cele laterale numindu-se aripi sau voleuri, ce sunt prinse uneori de panoul central prin balamale si se pot inchide peste acesta, acoperindu-l.

trompa de colt

Element constructiv care, facand parte dintr-un sistem de patru, permite trecerea de la un plan patrat la un plan octogonal deasupra caruia se poate construi cu usurinta o cupola; in principiu o t. de c. consta dintr-un mic arc diagonal dispus la colt si dintr-o forma de racordare care poate fi foarte variata (mica bolta cu aspect de cochilie, sectiune de con, plan inclinat, retragere in trepte etc.); utilizata frecvent in arhitectura bizantina si islamica.

turla

Element arhitectonic alcatuit dintr-o baza, un tambur circular sau poligonal si o cupola; inalta spatiul interior al unei biserici, devenind in acelasi timp si un element de coronament al edificiului vazut de la exterior.

turn

Constructie inalta de plan circular, patrulater sau poligonal care constituie un edificiu in sine sau face parte din sistemul defensiv al unei cetati, asezari fortificate, manastire intarita.

vlahernitissa

Denumire data uneori reprezentarii „Maica Domnului a intruparii"; o reprezinta pe Maria ca oranta, avand pe piept inscris intr-un medalion chipul lui lisus prunc, binecuvantand; apare prima data pictata la o biserica din cartierul constantinopolitan Vlahernes, de unde si numele; apare frecvent in pictura murala medievala la noi, mai ales in bolta pronaosului.

cripta

Constructie subterana intr-un templu antic, in care se tastrau obiecte de cult, tezaure; capela subterana, folosita ca loc de inmormantare sau de pastrare a relicvelor.

tamburul

Portiune prismatica sau cilindrica intre o cupola si arcuri, sau zidurile care limiteaza un spatiu boltit; corpul cilindric al unei turle, cuprins intre baza si cupola.

Termeni din artă:tags r dictionar arta artspace ro

r - Dicţionar artă