ma



(in it.-la inceput), a) modalitate de a realiza dintr-o data o compozitie, adica intr-un singur strat, subtire, inainte de a se usca si intr-un timp relativ scurt (dar neaparat intr-o singura sedinta de lucru);

b) procedeu de a lucra sumar, in zemuri, ca prima etapa a unei picturi in ulei; e posibila si in culori de apa; v. si absorbtie,ebosa

culori primare

culorile care, practic, nu pot fi obtinute din nici un amestec pigmentar (cu pensula, pe paleta sau pe alt suport), dar din care (alaturi de alb si negru), cate doua sau mai multe, variindu-le cantitativ si controlindu-le bine proportiile, s-ar putea obtine aproximativ 200 de nuante; sin.:culori de baza, culori fundamentale

matrita

(germ. matrize- forma de turnat), a) in sculptura, negativ, luat dupa un original, de regula modelat in lut, ceara etc. si pregatit pentru turnarea originalului intr-un material definitiv: b) in gravura, placa de lemn, linoleum, metal etc. pe care s-a scobit cu daltita, sau prin corodare acida sau sa izolat creioane sau cerneluri speciale.

rama

bagheta de lemn, de regula vopsita, ce margineste un tablou clasic, cu rol de protejare si de izolare fata de spatiul din jur: de regula, intre rama si panza, cartonul, hartia, pictate, desenate, acuarelate etc. se interpune o platbanda de lemn sau de carton, alba, cu rol de "cheita de aur" numit paspartu.

sfumato

(in it.- vaporos, in ceata), procedeu renascentist de "topire" a marginilor de semne in fond(fundal) pentru a se obtine efectul de relief prin treceri cromatice sau, mai ales, tonale, oimperceptibile de la lumina la umbra.

armatura

(in fr.armature), intaritura alcatuita, de regula, din sarme si bare metalice cu rol de sprijinire a lutului modelat pe inaltime, indeosebi rondbos, fixata la mijlocul mesei, placii sau plansetei de modelaj.

camaieu

v. broderie

ceramica smaltuita

v. ceramica

cromorfema

v. forma-culoare

deformare

(fr. deformer - a strica forma naturala), a) modalitate de sporire a expresivitatii formei in arta figurativa; b) operatie de adaptare a semnelor la spatiul compus la suprafata, la expresia topologica, fara volume modelate, plana sau, sau din contra, la sporirea tensiunilor compozitiei "pulverizand" suprafata-suport.

email

v. glazura

emblematic

(lat. emblema - insemn), care are caracter de semnificatie conventional imuabila, specifica sensibilitatii orientale.

formativitate

a) inerenta si actiune generala complexa de a forma cu arta, de a crea forme paraartistice; b) posibilitatea unora de a imagina, descoperi si selectiona potentiale motive sau semne plastice si, in acelas timp, de a inventa modalitatea formarii lor originale.

forma

(lat. forma - invelis), in sens plastic - imagine elaborata si concretizata pictural, sculptural etc. cu elemente si de limbaj si mijloace tehnice specifice pentru a deveni functionala, adica pentru a face perceptibila o lucrare plastica.

forma-culoare

forma rezultata din juxtapuneri, suprapuneri, fuziuni etc. de pete colorate, sau pur si simplu dintr-o singura pata de culoare, fara delimitari prestabilite sau conturari prealabile.

forma deschisa

a) imagine rezultata din tusa care nu se mai intoarce la punctul initial, sensul ei general fiind centrifug; b) expresie sau finalitate tensionala, intrerupta.

forma elaborata

forma in delung si deliberat cautata, care, in arta moderna nu exclude spontaneitatea, abstrasa din numeroase sugestii naturale, confruntata cu alte forme in contextul unui anumit spatiu plastic fata de care a fost imaginata, gandita, construita, reconstruita.

forma inchisa

forma alcatuita din detalii liniare a caror dispuneri spatiale tinde spre centru, spre interiorul ei, e centripet.

forma semnificativa

a) forma care se poate lipsi de semnificatia ce i-o poate oferi elementul reprezentativ sau abstract in sine, devenind ea singura intruparea unui alt sens decat cel initial; b) structura vizuala nedevenita inca semn plastic sau motiv pictural, sculptural etc.

forma totala

forma rezultata din parti organic, armonios si echilibrat articulate care au cedat mai multe ori mai putin din automia lor de semne potentiale pentru a se putea asocia si a se accepta reciproc sau, din contra, pentru a se respinge expresiv.

imaginar

v. viziune spatiala

imagine

(lat. imago - reprezentare), a) decupaj concret al experientei sensibile actuale sau actualizate, investit cu noi semnificatii, primite mai ales de la forme plane sau in spatiu pe care o creaza un anumit artist; b) produs excusiv al imaginarului, al fanteziei, fara concursul memoriei dar hranita de gandirea plastica.

imprimatura

v. grund

imprimare

(fr.imprimer - a tipari), a) tehnica de decorare a unui material textil sau fara ajutorul unei matrite, manual sau industrial; b) procedeu de multiplicare a unei gravuri pe hartie, carton panza, dupa cum este realizata matrita.

karamani

v. tapiserie

maculare

(fr. maculer - a pata), actiunea de a manji, de a lasa urme intamplatoare - un fel de punct de pornire, intrun material pregatit sa fie modelat sau sculptat, sau pe suprafata-suport pe care urmeaza sa se deseneze, picteze etc.

maniera

(fr. maniere - fel, chip), mod strict personal de a proceda intr-un moment al procesului de creatie; constanta si extinterea la intreaga sa opera a unei sau mai multor modalitati tehnologice inventate si practicate de un artist, facandu-l si prin aceasta inconfundabil.

maruflare

(fr. maroufler - a lipi cu clei), actiunea de protejare a unui suport suplu prin dublarea lui pe spate cu unul mai gros, rigid.

masa

(fr. masse - marime, cantitate), zona, intindere compacta de culoare sau - in cazul arhitecturii, sculpturii etc.

materia artei

mijloc substantial prin care se poate obiectiva o idee plastica, un ideal artistic; impune procedeele si instrumentele de prelucrare adecvate.

schema

(gr. schema - figura), forma simplificata a unei structuri compozitionale, fara sa se confunde cu "scheletul" tensiunilor ei liniare; sim.: proiect; v. constructie, geometrie secreta

schema tensionala

v. linii de forta

semantica tentelor pure

v. culori semnificante

gama

(fr. gamme - succesiune de tonuri in jurul unei dominante), suita de nuante, tente rupte, degradeuri sau griuri care, desfasurate intr-un spatiu plastic, intra in acord prin analogia lor cromatica; gama simpla:dezvoltarile unei singure culori, eventual principale, desfasurata prin nuantare, rupere (grizare), degradare; gama compusa:seria dezvoltarilor a cel putin doua tente opuse, una fiind dominanta.

agheasmatar

In cultul ortodox, mic pavilion deschis asezat in fata bisericii, in care se face sfintirea apei.

Ex. agheasmatarul bisericii episcopale din Curtea de Arges.

arc in maner de cos

Format din trei arce de cerc de raze inegale al caror traseu este continuu, este caracteristic variantelor sudice ale goticului tarziu, dar apare si in arhitectura medievala balcanica.

In Tara Romaneasca apare in sec. 17-18 cu precadere la deschiderile ferestrelor constructiilor civile.

Sinonim: arc subanaltat. v. arc.

bolta in maner de cos (turtita)

Are profilul unei jumatati de elipsa sectionata de-a lungul axei lungi.

Frecventa in arhitectura baroca, pentru spatiile mici.

bolta manastireasca

Rezulta, ca si b. in cr., din intersectia a doi semicilindri, dar muchiile sunt intoarse spre extrados, iar greutatea se descarca pe toata lungimea zidurilor.

Apare tot in romanic, la noi este rar intalnita ("in sec. 17-18 apare in boltirea camerelor de locuit sau constituie elementul de baza pentru construirea b. cu penetratii).

cina din mamvri

Evocarea unui episod din Vechiul Testament, cand Sfanta Treime, sub infatisarea a trei oameni, s-a revelat lui Avraam si sotiei sale Sara, care si-au manifestat ospetia invitandu-i la masa.

Cei trei oaspeti sunt reprezentati ca ingeri.

dalmatica

Tunica ampla, lunga pana la mijlocul gambei, cu maneci largi si scurte, confectionata, in antichitate, din lana de Dalmatia (de unde denumirea ei).

Devine, in cultul catolic, vesmant liturgic.

damasc

Tesatura de matase decorata cu ornamente florale in relief usor, similar pe ambele fete ale materialului, intr-un joc de mat si lucios (suprafetele mate de pe o fata sunt lucioase pe cealalta si viceversa).

La origine tehnica era specifica zonei Damascului, dar a fost imitata in evul mediu de multe centre occidentale; este utilizata la confectionarea vesmintelor de lux.

hetimasia (tronul hetimasei)

Numita si Tronul pregatirii (gr. etimasia = pregatire), reprezentare iconografica ce apare in cadrul Judecatii de Apoi sau de sine statatoare, ca simbol al Sfintei Treimi (un tron gol, pe care se afla Evanghelia, Sfantul Duh sub chip de porumbel, iar in spate, Crucea rastignirii).

himation

Mantie ampla, prinsa pe piept sau pe umar cu o agrafa (fibula), peste hiton, o tunica lunga si stramta, cu maneci lungi si largi; aceasta costumatie, tipica pentru portul bizantin, apare in iconografia ortodoxa, in cazul reprezentarilor sfintilor (bineinteles, Sfintii militari, Sfintii calugari, Sfintii ierarhi, imparatii, au costume specifice).

invelitoare de mormant

Piesa textila de forma dreptunghiulara folosita in Moldova, probabil pentru acoperirea lespezilor funerare voievodale din interiorul bisericilor.

Sunt confectionate din brocart si cuprind, in campul central, portretul monumental al defunctului, si un chenar cu inscriptia funerara (uneori portretul lipseste).

lacrimar

Copertina de piatra in panta accentuata, acoperind retragerile unui zid pentru a asigura scurgerea apelor de ploaie; intalnita mai ales contrafortii gotici.

maforion

Val care acopera capul si umerii femeilor maritate, in costumul bizantin; confectionat din matase sau land subtire, m. era alb, rosu, albastru sau verde; apare frecvent in pictura.

maica domnului "induratoarea"

Denumire data reprezentarii Mariei cu Pruncul in cadrul unei compozitii de tandra imbratisare, cu obrazurile alipite; exista doua variante principale ale acestei teme iconografice, de veche traditie bizantina:

1. Eleusa, in care figurile au o expresie grava, chiar trista;

2. Glikophilousa, in care figurile au o expresie vioaie, surazatoare; in pictura murala romaneasca, M. D. "I". apare prima oara in Transilvania, la Strei (sec. XIV) si Remetea – Bihor (sec. XV), pentru a se bucura de o particulara popularitate in pictura moldoveneasca din sec. XV – XVI (Balinesti, Neamt, Baia, SE Gheorghe – Suceava, Moldovita, Humor); in pictura de icoane apare mai rar, notabila fiind Eleusa de la manastirea Bistrita – Neamt (sec. XVII).

manecute

Mansete detasabile care se incheie cu un snur trecut prin printr-un sir de inele si care fac parte din costumul liturgic al arhimandritilor, fiind purtate peste manecile stiharului; executate din tesaturi de matase si brodate (de obicei cu imaginea Bunei Vestiri) sunt adesea piese valoroase de broderie.

Sinonim: epimanikia; rucavite.

mansarda

Pod de casa cu acoperisul frant, care permite amenajarea unor camere de locuit ale caror ferestre sunt un fel de lucarne mai mari; atribuita gresit arhitectului francez Fr. Mansard (1598 – 1666), inventia in, apartine perioadei gotice; in tara noastra, m. apare pentru prima data in Transilvania in sec. XVIII, in cadrul arhitecturii baroce (palatul Banffy).

martyricon

Denumire data mormintelor de martiri, care pot avea aspectul unei capele izolate sau al unei cripte amenajate sub absida unei bazilici; singurul m. pastrat la noi este de tip cripta si se afla la Niculitel (jud. Tulcea); cuprinde moastele martirilor Zotikos, Attalos, Kamasis, Filippos (+ 319).

masa altarului

Masa de piatra asezata in absida altarului intr-o biserica ortodoxa; intr-o biserica catolica, masa pe care se aseaza un altar; sub m. a. (sau in corpul ei) se afla depus un relicviar; uneori este decorata cu reliefuri si are inscriptii; in biserica catolica se numeste si mensa; la ortodocsi se numeste pristol.

manastire

Ansamblu de constructii care serveste activitatii unei colectivitati calugaresti; in cultul ortodox, m. are in centru biserica, iar in ei, constructiile anexe (chilii, trapeza, paraclis, turnul – clopotnita etc.); de obicei, ansamblul este inconjurat de ziduri de aparare

intarite cu turnuri (Sucevita, Dragomirna, Strehaia etc.); in apropierea unei m. poate exista o bolnita (spital) cu paraclis (biserica bolnitei); la M. de cult catolic, biserica se afla pe una din laturile curtii interioare.

scara lui ioan climax (ioan sinaitul, ioan scararul)

Tema iconografica cu continut moralizator teologal, elaborata in mediul monastic al muntelui Sinai; ilustreaza treptele virtutii pe drumul spre mantuire.

taumaturg

Denumire data sfintilor facatori de minuni; iconografia romaneasca ii reprezinta

mai ales pe sfintii doctori Cosma si Damian.

Termeni din artă:tags ma dictionar arta artspace ro