(lat.compositio-aranjament, compus), unitate a formelor (semne iconice sau abstracte) si a spatiilor(intervalelor) dintre ele obtinuta aparent spontan, pe baza unei idei plastice de dispunere-ordonare, in functie de o anumita intindere spatiala(cu doua sau trei dimensiuni), de potentele expresive ale materialelor(structura, cromatica etc.), de instrumentele si procedeele tehnice intrebuintate, de sensibilitatea artistica, de nivelul profesionalizarii artistului privind "gramatica" mijloacelor de expresie si tehnice, de cultura vizuala si, implicit, de dorinta si inteligenta sa plastica topologica sau tensionala.
compozitie deschisa
modalitate compozitionala de sorginte romantica in care sensurile, tensiunile tind sa se rezolve in afara limitelor spatiului compus; nu este, cum pare, specifica unei anumite epoci si, cu atat mai putin, secolului nostru
compozitie inchisa
modalitate compozitionala in care echilibrarea principalelor linii de forta, de tensiune se realizeaza in interiorul spatiului compus, acestea avand, in general, sensuri centripete, de stabilitate clasica.
compozitie in spatiu
modalitate de a compune spatiul in trei dimensiuni, cea de a treia fiind reala, nu sugerata, cum e in sistemele iluzioniste, ale spatiului tensional.
disimetrie
(fr.dissymetrie-nesimetrie), echilibrare proportionala de pete, linii sau forme similare care, altfel, intr-o compozitie- prin semnele pe care le-ar sluji- s-ar preta la o ordonare simetrica si, in consecinta, plicticoasa; sin.: asimetrie; v.si compozitie, sectiunea de aur, simetrie.
emulsie
(fr.emulsion- insolobil), a) amestec lichid care, prin agitare sau cu ajutorul unor dispersanti, mentine in suspensie moleculele unor substante altfel insolubile intre ele, ca, de pilda, apa in ulei sau uleiul in apa. b) una din cele doua modalitati de a dispersa o substanta (pigment sub forma de praf, de regula) intr-un lichid:, v.solutie.
ilustratie
(lat.ilustrare- a clarifica), arabesc sau imagine care , vizual, este o replica plastica a ideii literare: de arta nu se substitue textului si nici nu-l completeaza, este o varianta, cu alte mijloace, a acestuia, opera de arta autentica nefiind "ilustrativa" .
litografie
(gr. lithos- piatra), a) singurul procedeu al imprimarii la suprafata fara gravarea propriu-zisa a placii: b) plansa imprimata cu ajutorul unei pietre de calcar, slefuita fin, si spalata cu apa sau cu o salutie acida, pe care s-a desenat , inainte de spalare, cu tus litografic, creion sau creta litografica.
monocromie
(fr.monochromie- intr-o culoare), procedeu de desfasurare intr-o compozitie: a) a valorilor aceleiasi culori obtinute prin amestec, de fiecare data in alte cantitati, cu alb, cu negru sau cenusiu: b) a tentelor de diferite proveniente industriale, dar diferentiate ca intensitate cromatica, ale aceleiasi valori.
papier-colle
papier-colle, v. colaj
proportie
(lat.proportie- potrivire), constanta mai multor comparatii prin care se asigura acordul sau echilibrul dintre parti si, totodata, inseamna egalitatea dintre mai multe rapoarte.
relief
(fr.relief-proeminenta), domeniul sculptural de trecere de la figurarea in suprafata la cea spatiala: dupa adancimea si procedeul modelarii marginilor acesteia, se disting doua grupari de - prin eliminare- a) plat: de tip meplat, adica adanc usor si in unghi drept numai spatiul din jur. b) adanc(basorelief): cu modelarea rotunjita a trecerilor de la fond la conturul volumului usor evidentiat, si prin adaugare aparenta sau reala- inalta(altorelief).
saturatie
(lat. saturatio- imbuibare), stare de maxima puritate pigmentare naturala, pe care o poate avea o vopsea inainte de a fi folosita.
serigrafie
serigrafie, v. gravura
simetrie
(gr.sys- cu, impreuna, metron-masura), a) in acceptie antica, mai vasta- acord armonios, comensurabil, intre partile intregului si, in aceleasi timp, o relatie proportionala intre acestea si intreg: b) in acceptie modern- proprietatea partilor unei forme sau a doua forme de a se putea suprapune axact fata de un punct, de o dreapta sau de un plan prin rotatie, translatie, sau prin amandoua odata.
statuie
(lat.statua, fr. statue), gen de sculptura de mari dimensiuni, cu destinatie publica, realizata in marmura, bronz, piatra, otel inoxidabil etc. fixata pe un suport special(soclu): poate fi: evocatoare- imaginea unei personalitati sau a mai multor personaje(grup statuar) si b) alegorica: in ambele variante pot fi si de mici dimensiuni, de interior, ori reluare micsorata.
tapiserie
(fr. tapis- covor), a) "tesatura" adaugata de regula,peretelui pentru a-l sublinia, pentru a-l annobila: b) ansamblu de tehnici murale bazate in principal pe impletirea firelor de fond(urzeala), fixe uniforme cromatic sau nu, prin tesere, sau prin innodare cu fire de "batere" sau de "alegere" a unor motive abstracte sau figurative.
valoratie
( fr. valorisation-reliefare), rezultatul procedeului de imitare a clarobscurului prin diferite valori de alb-negru sau de redare a iluziei reliefului, volumului prin treceri acromatice treptate de la deschis la inchis; lucrare realizata in hasuri de desimi si sensuri care sa sugereze diferite valori si suprafete este un desen valorat; termen similar in pictura si cultura: modeleu; v. si hasura
vibratie
(lat. vibratio-animatie) a) modalitate de expresie picturala care se bazeaza pe modularea localitatilor intense si intinse de aceeasi culoare; b) in sculptura se practica o tratare similara a suprafetei si inseamna grade diverse de finisare.
absorbtie
particularitate a suporturilor din panza, lemn, hartie acoperita sau nu cu grund, de a incorpora apa sau alte lichide, care, atenuata dupa nevoie, printr-o "izolatie" speciala, poate contribui la sporirea efectului dorit si la evitarea unor consecinte neplacute.
alegorie
(gr.allos - altul si agoreuein - a vorbi), a) procedeu de creatie care, in artele plastice, foloseste substituirea unui concept, a unei idei generalizatoare sau abstracte cu o imagine concret-senzoriala ce semnifica sau evoca realitati similare din alte domenii decat cele afisate; b) pictura sau sculptura creata prin acest procedeu.
altorelief
v.relief
armonie
(fr.harmonie - potrivire), unitate a variatelor acordurilor (apropiate sau la distanta) pe care le propune o opera de arta plastice; e determinata de mobilitatea de organizarea sau de structurare a compozitiei in raport cu insusirile tehnice si de expresie a materialelor si a elementelor de limbaj folosite; un semn distinct al non-artei, al produselor kitsch este, sigur, absenta.
asimetrie
v. disimetrie
atelier(de arta)
(fr.atelier - spatiu de lucru), a) incapere in care are loc elaborarea operei de arta; b) cadru specific de exersare, de asimilare a mijloacelor tehnice si de expresie artistica si care, in asemenea conditii, poate deveni spatiul propriu, de desfasurare optima a activitatii artistice din scoala.
basorelief
(it.basso-rilievo - relief adanc), a) gen de sculptura cu doua dimensiuni (sub forma de placa) in care a treia dimensiune spatiala este sugerata prin modelarea trecerilor rotunjite de la contur la fundal, dar nu desprins; b) tehnica de modelare a unei placi de lut sau de sculptare in materiale definitive.
broderie
(fr.broderie), cusatura speciala in relief pe un material textil, realizat cu rafinament artizanal inca din epoca primelor state feudale, practicata pe stofa, cu deosebire in Orient, de unde a ajuns si la noi; astazi, ca viziune pretins urbana, a degerat intr-o asa-zisa "pictura cu acul" pe canava; in cusatura propriu-zisa, se respecta sensurile firelor materialuluii textil.
calicromie
v. imprimeu
camaieu
v. broderie
carnatie
(fr. carnation - coloritul pielii), aspectul cromatic al pielii, structura ei vizibila (= factura) folosite ca pretexte de catre pictori si sculptori pentru a reda idealurile lor de frumusete fizica, corporala, in genul de compozitie, cu o asemenea tema, numita ad-hoc nud.
ceramica rosie
v. ceramica
compozitie istorica
v. gen
constructie
(lat. constructio - aranjare), schema care rezulta sau cu care incepe compozitia - liniara sau in mase, pe "parcelariile" si pe sensurile careia se prefigureaza treptat imaginea sau forma totala.
creatie
(fr. creation - nascocire), a) in sens propriu - activitatea si rezultatul care se concretizeaza intr-o forma originala, unicat ca obiect, socant ca prin efect vizual; b) prin extensie cutumiara, sociologica, abuziva - orice activitate materializata, finalizata intr-un prototip, deci intr-o inventie.
culoarea impresiei
culoarea locala receptata modificat in functie de distanta, luminozitate atmosferica si de acuitatea vizuala a privitorului.
dotatie vizuala (dubla)
inerenta matriceala, detectabila - inca din prima copilarie, in primile desene sau modelaje in plastilina ori lut etc. - la nivelul mai ascuns al schemei structurii tensiunilor, al ordonarii lor mai mult sau mai putin deliberate.
educatie artistica
v. alfabetizare vizualo-tactila
expresie
imbinare echilibrata, armonioasa de culori, linii, volume care sa devina semnele abstracte sau figurative ale unei idei plastice, exprimate in materiale adecvate, ca atare sau transfigurate.
fantezie
(gr. fantasia - imaginatie neobisnuita), calitate proprie nu numai creatorului, ci si inventatorului; predispozitie psiho-fiziologica dezvoltata prin munca tenace si cu mijloace tehnologice si gramaticale specifice, fara de care nu ar fi realizabila nici o intentie creatoare.
joc de creatie
a) forma de incitare la creatie pornind de la o strategie infinita cu solutii sau finalizari; b) modalitate de desfasurare si organizare in grup al studiului elementelor si mijloacelor de expresie si de tehnica artistica, formulate problematic si adecvat.
linie
(lat. linea - orientare, directie), a) mijloc de expresie specific graficii, dar prezent si in celelalte arte; b) element de limbaj artistic cu triplu rol: constructiv, figurativ, expresiv; c) element de documentare stiintifica, obiectiva, ne-artistica; d) element de prezentare standartizata, impersonala, de sorginte inginereasca, utilizata si in desenul designerului.
linie de forta
sau linii tensionale, incordate, a) directii sau sensuri care, ascunse sub cromoformele compuse, creeaza tensiuni vizuale atenuate, descarcate in cuprinsul plan al spatiului compus, sublinuindu-i suprafata-suport prin concesii formice reciproce de genul aplatizarilor si deformarilor expresive; b) directii sau sensuri vizuale care, din contra, accentuand - pana la exacerbare - tensiunile prin erarhizari de adancime cu discontinuitati sau suprapuneri partiale, dau iluzia spargerii cadrului.
maniera
(fr. maniere - fel, chip), mod strict personal de a proceda intr-un moment al procesului de creatie; constanta si extinterea la intreaga sa opera a unei sau mai multor modalitati tehnologice inventate si practicate de un artist, facandu-l si prin aceasta inconfundabil.
mijloace de expresie
ansamblu de elemente semiotice, semantice si sintactice ale fiecarui limbaj plastic, inclusiv de modalitati de expresie proprii fiecarei arte.
niela
(lat. nigellus - negru), a) modalitate, apartinand orfevrerierei europene stravechi, de a grava o placa metalica cu ornament liniar si in a umple cu niellor (in lt.) - un amestec de plumb, argint, arama si sulf - santurile rezultate pe o placa metalica; b) exemplarul de incercare sau proba unei gravuri adanci in metal.
poarta armoniei
v. sectiunea de aur
rofotipie
v. gravura
sgrafitofolie
v. sgrafitare
sinergie
v. sinestezie
sinestezie
a) procedeu de permutare, de provocare a perceptiilor specifice unui simt in formele de perceptie ale altui simt; b) potentiala predispozitie mixta existenta, in diferite grade de intensitate, la fiecare om, si pe care o presupune alegoria, simbolul etc.; c) forma de transfer metaforic (de la acustic la cromatic, de la olfactiv la cromatic etc.); sinestezia se bazeaza pe posibilitatea mobilizarii si compunerii mai multor potente energetice primare deodata (sinergie).
solutie
(lat. solutio - imbinare), a) amestec lichid care, cu ajutorul unor dizolvanti (solventi) devine omogen si limpede; b) una din cele doua modalitati de a dispersa o substanta in masa altei substante; v. emulsie.
subiect
(lat. subiectus - ceea ce este supus, subordonat), motivul sau pretextul operei de arta plastica autentica; v. anecdotic, motiv.
sugestie
v. punct de pornire
teorie
(gr. theoria - punct de vedere), in sens plastic - acel sumum de cunostinte gramaticale si tehnologice care fac posibila trecerea de la impulsul creativ la actul de creatie propriu zis, fara a anula sau diminua, prin aceasta, spontaneitatea, sinceritatea, autenticitatea creatiei; teorie este complementara talentului, fara de care nu e posibila Arta; v. alfabetizare vizualo-tactila, artist plastic, talent.
terminologie de atelier
v. vocabularul artei
abatie
Institutie monastica de rit catolic.
Termenul desemneaza si ansamblul de cladiri ale unei manastiri catolice [biserica, sala capitulara (pentru intruniri cu scop extrareligios), refectoriul (sala de mese), dormitoarele, biblioteca, infirmeria, baia, bucataria, vorbitoarele (pentru vizite ale laicilor), casa de oaspeti].
Ex. a. benedictina Sf. Maria din Cluj, abatia cisterciana din Igris (Timis).
arborele lui ieseu
Tema larg raspandita, ilustrand genealogia lui lisus Hristos dupa Evanghelia lui Matei, incepand cu leseu, stramosul regilor Iudeii.
Acesta apare adormit, iar din coapsa lui se desprinde un vrej de acant (mai rar de vita de vie), care descrie apoi medalioane de diverse marimi in care sunt reprezentati regii biblici, proroci si scene evanghelice.
Tema este intalnita prima oara in Romania in cadrul picturilor murale gotice din biserica de la Medias.
In pictura exterioara din Moldova A.I. este reprezentat pe toata inaltimea unei fatade laterale si pe o latime corespunzatoare (amploare unica pentru aceasta tema).
In decorul sculptat tema apare in cadrul altarului poliptic din Sebes (sec. 16) si mai ales pe iconostasele brancovenesti si mai tarzii.
arc diagonal (piezis)
Intalnit in arhitectura moldoveneasca in sec. 15-17, ca parte a sistemului de boltire aparte al acesteia.
Deasupra arcelor si pandantivilor nu urmeaza tamburul sau calota, ci sunt interpuse inca patru mici arce, sprijinite pe cheile de bolta ale celor mari.
Ele sunt paralele cu diagonalele patratului pe care il acopera boltirea, de unde si denumirea lor (v. bolta moldoveneasca). v. arc
catuie
Piesa de cult caracteristica Bisericii Ortodoxe, servind la arderea tamaiei.
Lucrata de obicei din argint, cuprinde un vas focar ajurat cu picior, un taler decorativ si maner.
cheie de bolta
Denumire data boltarului din centrul unui arc, de la intersectia mai multor arce sau in centrul unei bolti, asigurand stabilitatea celortalti boltari.
Poate fi decorat in partea corespunzatoare arhivoltei (mai ales in Renastere si Baroc – motive heraldice, mascheroane) sau intradosului (specific goticului).
In arhitectura gotica cisterciana motivul cel mai comun a fost floarea de maces, dar apar si reprezentari aparte (heraldice sau antropomorfe).
In Tara Romaneasca si Moldova cheile de arc sau de bolta decorate sunt extrem de rar intalnite.
chilie
Era de mici dimensiuni destinata locuirii individuale a calugarilor.
Sunt de obicei grupate in corpuri speciale, dispuse pe una din laturile manastirii.
dinti de fierastrau
Motiv realizat din caramizi de format special sau caramizi simple dispuse cu un colt spre exterior, mai rar cioplit din piatra.
De provenienta bizantina, apare in Tara Romaneasca, la cornise si apoi pentru a sublinia torul braului median; ca influenta munteneasca, il reintalnim In Moldova si Transilvania.
Desi romanicul preluase acest motiv bizantin, bisericile romanice din Transilvania nu sunt decat rar decorate astfel.
erminie
Culegere de recomandari tehnice pentru pictori, cuprinzand si indicatii iconografice, insotita adesea de un caiet de modele.
iisus in glorie
Reprezentarea lui Hristos in mandorla de lumina, tornand pe curcubeu, uneori incadrat de simbolurile evanghelistilor (caz in care poarta denumirea de Tetramorf).
Apare frecvent in sculptura timpanelor si in pictura absidelor romanice, dar este de sursa bizantina, intalnindu-se si in pictura de traditie rasariteana.
intarsie
Tehnica decorativa specifica artei lemnului, in special ebenisticii (realizarea de mobilier
de lux), constand in incrustarea in placa de fond a unor motive taiate in os, fildes, sidef, baga, lemn de esenta diferita sau metale diverse.
Apare la noi in Transilvania, sub influenta Renasterii, la inceputul sec. 16.
pieta
Tema iconografica reprezentand pe Maria cu lisus mort pe genunchi, caracteristica artei medievale catolice; prin extensie se intelege si ca Plangerea lui Iisus.
pisanie
Inscriptie pictata sau sculptata care se aseaza de obicei pe fatada unui monument, mai
ales deasupra intrarii principale, pentru a consfinti actul fundarii edificiului; avand caracter votiv, beneficiaza deseori de o tratare artistica.
proscomidie
Anexa a incaperii altarului la o biserica ortodoxa, situata pe latura de nord a altarului, destinata oficiului secret; este pandant cu diaconiconul.
Sinonim: prothesis.
sacristie
Anexa a sanctuarului caracteristica bisericilor catolice; situata de obicei pe latura nordica a corului, are aspectul unei incaperi dreptunghiulare, boltita sau tavailita, si serveste la depozitarea vesmintelor liturgice, a vaselor de cult si la pregatirea oficiilor.
vizitatie
Denumire data reprezentarii iconografice a intalnirii dintre Maria si Elisabeta; este legata de ciclul cristologic si de Imnul acatist; apare frecvent in pictura murala medievala de la noi.
ie - Dicţionar artă